Tags

Related Posts

Share This

Cât de importantă este nevoia de recunoaștere?

Aprecierile sunt de folos fiecăruia dintre noi în egală măsură. Ne este drag să primim aprecierea unei persoane a cărei opinie contează pentru noi. Ne este drag să fim apreciați la justa noastră valoare, deoarece există în structura fiecăruia dintre noi nevoia de recunoaștere.

Nevoia de recunoaștere se manifestă prin setea de a fi apreciați.

Nu este necesar ca cineva să te perie zilnic. Este nevoie însă ca din când în când cineva să îți aducă aminte cât ești de important, cât ești de valoros, cât ești de iubit. Și nu oricum, ci necondiționat!

Uităm adeseori lucruri esențiale ca acestea deoarece tindem să plecăm urechea la formatarea societății în care trăim care ne spune că am putea fi importanți, valoroși, sau iubiți dacă și numai dacă punem preț pe regulile și dogmele ei. Adică dacă ne conformăm, dacă jucăm un rol și uităm cine suntem cu adevărat.

Nu vi s-a întâmplat să priviți lucrurile dintr-o perspectivă cu totul nouă când cineva v-a adresat un mesaj sincer de încurajare? Oare nu ați lucrat cu mai mult spor când ați înțeles că urmează să fiți promovați la serviciu? Nu v-ați dedicat cu mai multă determinare muncii dumneavoastră când ați auzit că următorul salariu va fi majorat cu un procent generos?

Toate aceste exemple de mai sus demonstrează că în fiecare dintre noi  există dorința ca cei de lângă noi să ne conștientizeze statutul de oameni speciali. Unici. Grozavi!

Totuși aceste exemple nu au de a face cu recunoașterea necondiționată, ci au de a face cu acel gen de recunoaștere care vine în urma a ceva ceea ce facem.

Recunoașterea după care tânjim însă cel mai tare, este cea care atestă ceea ce suntem, dincolo de performanțele noastre.

Recunoașterea care vine din partea partenerului, din partea copiilor, din partea familiei extinse, din partea prietenilor pentru care vei continua să însemni ceva deosebit de semnificativ indiferent cât de mult sau de puțin ai câștiga, indiferent cât de mult succes ai cunoscut sau nu încă, este recunoașterea autentică.

Dintr-o astfel de recunoaștere ne extragem seva și puterea de a ne continua drumul, indiferent cât de greu ne-ar fi.

Toate acestea enumerate mai sus însă nu au nici un sens dacă noi înșine nu vom fi învățat să ne autoapreciem. Dacă în ochii noștri nu ne vom fi consolidat  poziția de oameni care merităm tot ce este mai bun, pentru că dăruim tot ce au mai valoros, aprecierile celorlalți pot fi nenumărate. Setea noastră de recunoaștere nu va fi niciodată satisfăcută dacă nu ne recunoaștem valoarea și meritele noi înșine. Abia atunci când nu vom mai căuta cu insistență recunoașterea în afară, abia atunci vom primi aprecierile celorlalți în mod natural, ca pe o surpriză plăcută și nu ca pe o valoare fără de care viața noastră ar fi lipsită de sens.

Dacă te afli printre cei care simt acut nevoia de recunoaștere, îți recomand un exercițiu simplu de auto-recunoaștere înainte de toate: scrie pe o bucată de hârtie cele mai importante 5 calități ale tale, cele mai importante 5 realizări ale tale sau cele mai mari 5 performanțe realizate de tine. Scrie pe hârtie cu majuscule: ”SUNT O PERSOANĂ VALOROASĂ”, apoi pune hârtia la vedere (eventual pe un perete).

Dacă mai știi și alte metode de recunoaștere a valorii proprii, te invit să lași un comentariu mai jos și să descrii ce și cum a funcționat pentru tine.