Rolul vital al ambilor părinți în viața copilului
Parenting

Rolul vital al ambilor părinți în viața copilului

Rolul de părinte este o artă, necesită învățare și formare continuă și are la bază înțelegerea marii responsabilități fată de micuț din momentul concepției acestuia.

Încă din timpul vieții intrauterine, copilul percepe prezența ambilor părinți: mai întâi le aude vocile, le simte atingerea prin burtica mamei, într-un cuvânt, primește căldura afectivă a acestora care îl ajută să se dezvolte armonios.

Prezența și implicarea părinților în viața micuțului este vitală și în primii ani de viață, dar și mai târziu, în timpul școlarității și la adolescență.

Dacă mama reprezintă pentru copil satisfacerea nevoilor primare (iubire necondiționată, calm, căldură, hrană), tatăl oferă stabilitate și siguranță. De relația cu tatăl depinde și încrederea copilului în forțele proprii, el fiind cel care favorizează autonomia copilului, ruperea ”cordonului ombilical”- legătura strânsă a copilului cu mama.

Extrem de importantă pentru copil este relația dintre părinții săi, tipul de imagine al acestora unul față de celălalt. De exemplu, felul cum se raportează mama la tată va constitui baza atitudinii copilului față de autoritate în general, iar aceasta se va perpetua până la maturitate. Tot tatăl este cel care clădește curajul copilului și abilitatea de a socializa, precum și echilibrul afectiv al acestuia. Specialiștii au constatat că cei mai predispuși la depresie sunt copii care au crescut cu un tată absent sau fără tată.

Pe de altă parte, în familie se pun bazele educației unui copil, încă din primii ani de viață. Câteva greșeli în educația copilului îi vor afecta dezvoltarea pe termen lung, mai ales dacă ele sunt repetate ca tipar de viață: permisivitatea excesivă sau răsfățul duc la formarea unui caracter capricios și la nerecunoașterea autorității, iar manifestarea excesivă a autorității și utilizarea predilectă a pedepselor corporale duc la formarea unui adult cu accese de rebeliune sau extrem de supus și lipsit de încredere în forțele proprii.

Iată principiile adleriene pe care psihologii le consideră benefice în creșterea și educarea copiilor:

  • zidirea respectului reciproc părinte-copil;
  • încurajarea copilului;
  • oferirea sentimentului de siguranță;
  • stabilirea de consecințe logice și naturale (recompensa și pedeapsa) față de comportamentul copilului;
  • concordanță între vorbe și fapte;
  • atenție pozitivă acordată copilului (încurajări, lauda față de comportamentul pozitiv);
  • oferirea de modele pentru soluționarea conflictelor cu alți copii;
  • evitarea răsfățului și a neglijării;
  • înțelegerea scopurilor și a motivelor de acțiune ale copilului;
  • evitarea accentuării greșelilor copilului;
  • stabilirea de întruniri și ritualuri de familie;
  • petrecerea unui timp de amuzament împreună cu părinții.

Cel mai important dar pe care îl poți oferi copilului tău este iubirea: afecțiunea autentică va favoriza dezvoltarea armonioasă a copilului din toate punctele de vedere: fizic, intelectual, emoțional și spiritual. Cu cât ”rezervorul” de iubire al copilului este mai plin, cu atât acesta are șanse mai mari de a deveni un adult sănătos și perfect funcțional, într-un cuvânt, un om de succes.

 

Performanțe olimpice și reversul medaliei
Cotidian

Performanțe olimpice și reversul medaliei

În data de 12 respectiv 13 iulie 2015 liceenii noștri au reprezentat cu cinste România la două olimpiade internaționale, una dintre ele în Rusia și cea de-a doua în Mumbay-India.

La olimpiada desfășurată în Rusia – Olimpiada Interdisciplinară Tuymaada, potrivit comunicatului de presă al Ministerului Educației și Cercetării Științifice au fost câștigate 10 medalii de lotul olimpic român, dintre care trei de aur, cinci de argint și două de bronz astfel: la chimie o medalie de aur și două de argint, la matematică două medalii de bronz, la informatică două medalii de aur respectiv una de argint, iar la fizică două medalii de argint.

La Mumbay în India s-a desfășurat olimpiada internațională de  fizică, România ocupând primul loc în Europa cu cinci medalii, două de aur, două de argint și una de bronz.

Aceste realizări nu sunt la îndemâna oricui. Aceste vești extraordinare sunt rezultatul unei munci intense și pasionale devotată studiului. Aceste rezultate excelente sunt rodul unor ani investiți în cel mai înțelept mod cu putință, în învățare și dezvoltare personală. Pentru că acești liceeni prin devotament, dăruire și muncă asiduă au trecut testul maturității.

Nu este simplu să fii olimpic internațional medaliat. Nu este simplu să capeți respectul colegilor care sunt populari, sau aprecierea fetei pe care o simpatizezi din spatele ochelarilor cu dioptrii mult prea timpurii. Nu este simplu să te faci observat în cercurile de prieteni din clasă atunci când pasiunea ta este studiul aprofundat al unei discipline. Pentru că mult prea devreme, în liceele noastre, sexul, mahmureala și starea de euforie generată de etnobotanice și de droguri ușoare au devenit obiecte obligatorii. Deși încă frecventată de mulți, școala este abandonată de majoritatea elevilor.

Nu este ușor sa fii serios la școală când aproape tot ce se petrece în școală devine subiect de batjocură al celor sărăciți de materie cenușie prin intermediul emisiunilor televizate de două parale, al pornografiei și imbecilității media.

Rezultatele dezastruoase la BAC în condițiile în care subiectele au fost cotate ca fiind ușoare sunt rodul unei politici educaționale defectuoase și al unei generații de elevi dezinteresați de tot ceea ce reprezintă fundamentele școlii. Pactul pentru educație nu a reușit să genereze acea continuitate și predictibilitate a sistemului de învățământ, ci dimpotrivă, semnatarii acestui pact au reușit să destabilizeze și mai mult un sistem devenit anost și inutil.

Părinții au uitat că odraslele lor trebuie să fie prezenți la școală pentru a se forma pentru viață. Pentru că școala prin educație și disciplină se adresează formării caracterului. În România generațiilor viitoare caracterul format va fi resursa cea mai căutată de angajatorii de top, și asta pentru că oricine poate fi instruit în materie de deprinderi și abilități.

Nu este simplu să îți dai interesul în a urma cu dedicare studiul unei discipline și a căuta îndrumarea unui profesor despre care știi că este atât de prost plătit încât majoritatea colegilor au născocit deja câte un banc care confirmă această realitate tristă.

Lupta aceasta de a deveni medaliat olimpic internațional nu este una ușoară. Este rezultatul unei voințe de titan și a unei discipline exemplare.

Felicitări, sincere felicitări tuturor acestor olimpice exemple demne de urmat! Într-un cuvânt, respect!

 

Tătic de succes sau părinte de neegalat
Personal

Tătic de succes sau părinte de neegalat?

Sunt puțini bărbați în lumea asta care au reușit cu succes să îmbine cele două ipostaze atât de importante, aceea de tată precum și cea de părinte. Pentru că, haideți să recunoaștem, cele două concepte nu sunt întotdeauna sinonime.

Și când susțin afirmația aceasta o fac deoarece a fi tată, are de-a face mai mult cu aspectul biologic și natural, firesc al lucrurilor. Să fii tată de copii nu este atât de greu, și de asta v-ați convins probabil, sau poate vă veți convinge în viitorul apropiat. Înseamnă să te implici activ în aducerea pe lume a unui bebeluș, să stai lângă mămica lui în perioada dificilă dar extraordinar de frumoasă a sarcinii, sa fii acolo când vine pe lume, și apoi sa îl susții pe tot parcursul vieții până ajunge la maturitate, gata să își ia zborul din vechiul cuib, către un nou așezământ.

Dar a fi părinte înseamnă ceva mai mult de atât. Înseamnă a fi parte integrantă în viața copilului tău, a fi nelipsit din viața lui. Cum spunea cineva odinioară, să-i fii copilului tău întotdeauna în preajmă și niciodată în cale.

Să fii părinte înseamnă să fii  complet implicat emoțional. Toți tăticii au un nivel semnificativ de implicare emoțională. Și așa este natural să fie. Părintele însă își dă seama ca este de neînlocuit pentru copilul său. El trebuie să fie prezent, implicat și determinant în viața copilului său. Nu este suficient să fii tatăl care aduce bani în casă, pentru că indiferent cât de mult ai contribui la bunăstarea familiei, copilul va prețui mai mult întotdeauna faptul că ești lângă el și că ți-ai făcut timp pentru el. Cadourile sau jucăriile sofisticate și scumpe chiar dacă îl vor entuziasma foarte tare, nu vor ajunge să te înlocuiască niciodată.

Să fii părinte înseamnă să îți asumi responsabilitatea de model și mentor pentru copilul tău. Niciodată nu vei fi în stare să înțelegi deplin ce rol uimitor joci în formarea caracterului și șlefuirea personalității copilului tău. Dacă îți faci timp să sapi puțin în trecutul tău și sa fii sincer cu tine însuți într-un moment de introspecție, vei vedea cât de mult din ceea ce ești astăzi ai preluat de la părintele tău. Sunt lucruri pe care le iubești, și altele pe care le detești. Însă indiferent care este ponderea dintre cele două, ești o bună parte din ceea ce părintele tău ți-a insuflat.

Să fii părinte înseamnă să fii partenerul preferat de joacă al copilului tău, să creezi premizele unei dezvoltări emoționale, intelectuale și spirituale pentru copilul tău și să pui bazele unei relații bazată pe încredere și respect mutual cu copilul tău. Din nefericire, mulți dintre tăticii zilelor noastre aleg succesul personal fără să țină seama de importanța unei paternități asumate.

Departe de a fi un articol complet despre ceea ce înseamnă să fii părinte, prezenta expunere se vrea a fi mai degrabă un semnal de alarmă adresat conștiinței. Conștiinței mele de proaspăt tătic și de părinte în devenire.

Tătic de succes sau părinte de neegalat
Tătic de succes sau părinte de neegalat