Metehnele sincerității

Despre metehnele sincerității am vrut să scriu demult. Abia acum s-a întâmplat datorită unor chestiuni ce țin de contextul în care mă regăsesc.

Este vital să fii sincer. Cu tine și cu ceilalți. Asta dacă vrei să rămâi întreg. Altfel te paște o schimonosită și indezirabilă existență.

Când vorbim însă despre prețul sincerității deschidem un capitol dureros.  Întotdeauna sinceritatea își va cere tributul. Tributul însingurării, uneori al izolării de ceilalți, tributul disprețului și al solitudinii.

Viața aceasta însă n-a fost niciodată în esența ei un concurs de popularitate. Viața aceasta însă a fost menită să fie trăită în armonie perfectă cu tine însuți și cu cei ce suportă adevărul despre tine însuți și adevărul despre ei înșiși.

Când ești pregătit să mărturisești adevăruri dureroase cu privire la tine însuți în fața oamenilor a căror părere contează pentru tine, și nu numai, când ești pregătit să admiți că ai greșit, atunci prostia lașității te-a părăsit, iar lumina caldă a înțelepciunii va fi început să se odihnească peste tine.

Frumusețea sincerității constă în aceea că odată preluată ca mod  de viață te face una cu tine însuți, și te dezbracă de măștile purtate de atâta amar de vreme. Cu toții suntem adesea prinși în jocul rolurilor. Roluri pe care ni le însușim în raport cu diversele contexte la care încercăm să ne conformăm.

Jucăm roluri ce ne secătuiesc de energie, în contexte care nu ni se potrivesc. Încă mai trăim cu iluzia că dacă ei, ceilalți, au o părere bună despre noi o mască nu e niciodată de prisos. Și ego-ul nostru ajunge să fie gâdilat cu strășnicie odată cu aplauzele pe care le primim pentru rolurile jucate.

La sfârșitul zilei însă întrebarea rămâne cine ești tu cu adevărat?

Oare nu cumva din pricina măștilor pe care le porți ești mai departe de tine însuți decât ai fost vreodată? Oare nu cumva din tine au mai rămas decât cioburi și fărâmituri disparate de autenticitate.

Curajul de a admite că ești exact așa cum ești, să nu te părăsească niciodată. Indiferent cât de greu ai fi încercat, batjocorit și călcat în picioare.

Ai o singură șansă în lumea asta. Să fii autentic.

Fii tu însuți și cărările  către tine (însuți) se vor netezi cu repeziciune.