Mult prea sus
Reviews

Mult prea sus

Am fost impresionat nu de mult de o piesă foarte bună pe care am ascultat-o într-un context de duminică dimineața târzie.

Nu știu dacă v-am obișnuit sau nu, dar probabil că o să o tot fac de acum în colo, și anume referire la piesele unei anumite trupe românești care mie mi se pare foarte tare.

Este vorba de trupa TAXI. Mie îmi place foarte mult. Iar cei care mă cunosc știu că nu am o înțelegere contractuală cu trupa mai sus amintită. Pur și simplu îmi plac. Așa cum îmi plac,e însă la un al nivel, trupa U2. Iar dacă îmi plac, voi scrie despre ei, așa cum fac și în cazul celor care îmi displac.

Piesa este una destul de veche apărând pe undeva prin anul 2007, dar cred că a sosit momentul să o amintesc.

Se intitulează ”Prea sus” și o puteți asculta aici:

https://www.youtube.com/watch?v=Zqh0r82wCDc

Piesa este una tristă. Este vorba despre persoana iubită care moare, și despre dragostea care transcende moartea.

Chiar dacă ”s-a rătăcit în cer” și în sfârșit ”a învățat să zboare”, iubita nu este suficient de departe ca sentimentul dragostei celui rămas în urmă să o atingă. Chiar dacă lipsește fizic, și este undeva mult prea sus undeva la nivel metafizic această dragoste există. Chiar dacă nu mai poate fi auzită, chiar dacă nu i se mai poate zâmbi, chiar dacă păru-i ud nu mai poate fi simțit, chiar dacă nu mai poate fi văzută, chiar dacă este prea sus pentru a fi găsită, iubirea supraviețuiește încăpățânată.

Probabil sunt multe povești de genul acesta. Viața ne oferă surprize plăcute și mai puțin plăcute. De partea aceasta a eternității  despărțirea pentru o vreme este o tristă realitate.

Unii dintre noi se duc mult prea sus, prea departe, iar despărțirea de ei este mult prea dureroasă. Chiar dacă sunt prematur smulși dintre noi, chiar dacă ne lipsesc mai mult decât putem noi exprima în cuvinte, totuși ceea ce simțim pentru ei este încă suficient de puternic. Încă îi mi simțim acolo, întocmai cum un om căruia i-a fost amputată mâna dreaptă, simte dureri la degetul mare.

Uneori ne ține în viață doar speranța reîntâlnirii în eternitate cu cel drag. Alteori  ne dorim noi înșine să pășim în eternitate pentru a fi împreună.

Cert este că toți vom fi învățat să zburăm într-o bună zi către alte zări, atunci când durerile, zbaterile, și frământările cotidiene ne vor fi devenit doar o amintire.

 

Până atunci însă învățați să prețuiți ceea ce aveți lângă voi, până încă nu este prea târziu. Până încă nu – mâna nemiloasă și nevăzută a destinului va decide să răpească de lângă voi pe cel iubit.

Prețuiți ceea ce pretindeți că iubiți!

Iubiți și faceți-le clipele mai plăcute celor iubiți, iar trecerea timpului o experiență memorabilă.

De ce să vă pară rău, atunci când fi-va prea târziu?

 

 

 

 

Dragostea și Social Media
Social Media

Dragostea și Social Media

Se discută mult despre dragoste în Social Media. Atât de multe că ești asaltat de abordări gen ”cum să”, ”de ce” și ”de ce nu”. Doar că dragostea din Social Media seamănă foarte tare cu cea din serialele spaniole. Cele care pe mulți dintre voi vă enervează, iar pe mamele voastre nu.

E drept, este de efect să faci o declarație de dragoste simpatică pe rețelele de socializare. E drept că episoade din ceea ce oamenii numesc ”dragoste cu năbădăi” se consumă pe pereți, sau în o sută patruzeci de caractere. Este drept că suntem captivați de citate profunde despre dragoste, dar oameni buni, dragostea nu se rezumă la atât.

Dragostea are de-a face foarte tare cu viața reală.

Ar fi ridicol să îți posteze iubita pe perete că nu poate spăla vasele din chiuvetă din pricina oboselii. Însă nu e ridicol deloc atunci când ți-o șoptește la ureche deoarece, dragostea are de-a face cu împlinirea nevoilor celui de lângă tine. Din pricina dragostei, mândria de bărbat se topește, își leagă șorțul de bucătărie la gât și spală și faianța din baie când e nevoie; (nu foarte des ce-i drept). Dragostea are de a face cu capacitatea de a fi răbdător când ai de-a face cu năzbâtiile celui drag și entuziast atunci când lucrurile merg într-o direcție bună.

Dragostea nu este doar declarativă. Ea are rădăcini puternice în concret, în tangibil. Definea la un moment dat un copil ce este dragostea și spunea că este ”acel lucru care îi ține pe doi oameni unul lângă altul când este suficient spațiu într-o cameră”. Și avea dreptate. Dragostea aduce împreună doi străini și îi transformă într-un cuplu. Într-o entitate fizică, emoțională și spirituală care transcende vremurile. Dragostea nu este doar poezie. Dragostea zdrobește versul și îi cere miezul.

Dragostea adevărată este ca vinul oameni buni. Buchetul ei se îmbogățește, atunci când e atent cultivată, odată cu trecerea anilor. Dragostea reală transcende orice formă de handicap sau de imperfecțiune fizică. Ajungi să iubești cu pasiune, fără să mai vezi kilogramele în plus sau alte neajunsuri. Iubești cu înfrigurare, cu nesaț, cu dor.

În Social Media în schimb conceptul de dragoste cu cât este mai îndelung arborat, cu atât își pierde parcă din substanță. ”Te iubesc” rostit așa cum nici un actor de telenovelă nu va reuși să îl rostească, nu mai are semnificație. Rămâne doar forma, golită de conținut, fadă, abjectă.

Nu vreau să neg faptul că prin intermediul Social Media s-au născut iubiri, s-au trăit pasiuni, s-au întemeiat familii. Dar nu este calea de urmat. Nu e natural astfel. Natural este să iubești în carne și oase, nu virtual. Iubirea virtuală are o meteahnă majoră numită iluzie. Metodele tradiționale de a socializa nu trebuie înlocuite de Social Media. Ele trebuie îmbogățite prin Social Media, care trebuie să rămână un instrument, nu să devină un scop în sine.

Dragostea nu va pieri niciodată. Nu sunt la fel de sigur însă despre Social Media.