Autocenzura și libertatea de expresie

Este o chestiune fenomenală să poți scrie liber , și să poți vorbi liber despre orice, oricând oriunde. Una dintre libertățile fundamentale care au fost câștigate în 1989, este și libertatea de a scrie. Libertatea de a avea un blog personal, unde să împărtășești opinii, unde să exprimi idei, unde să poți dezbate alături de cititori fragmente, sau evenimente de viață.

Totuși în lumea în care trăim, este bine să existe niște granițe atent delimitate când vine vorba de libertatea de exprimare. Este vorba despre autocenzură. Autocenzura generată de bunul simț.

Consider că nu este deloc sănătos ca un blog sau orice platformă de exprimare publică să spele rufe în public, în numele libertății de expresie. Am făcut greșeala aceasta în trecutul meu îndepărtat și sincer o regret. Dacă sunt lucruri care trebuie spuse unei anumite persoane, acestea trebuie plasate într-un context personal, privat dacă vreți. Altfel blogul devine un loc de judecare și execuție publică. Iar blogger-ul devine un fel de inchizitor și călău universal.

Prefer să plasez faptele într-un astfel de context restrâns decât să transfer către exterior frustrările și nemulțumirile personale legate de o persoană. Aș încerca să găsesc o modalitate civilizată de a-mi comunica așteptările și chestiunile sensibile privitoare la acțiunile, vorbele sau atitudinea unei persoane.

De aceea strădania mea va fi aceea de a evita orice conflict în spațiu public. Știu că orice formă de conflict aduce o oarecare audiență, dar indiferent de dimensiunile audienței aceasta va fi de o calitate îndoielnică.

Dacă o anumită declarație va fi făcută într-un spațiu public, atunci în același cadru public, trebuie adus un feedback de bun simț, unul civilizat.

Cât de mult ar avea de câștigat o dezbatere în plan public dacă aceasta va fi realizată după principiile bunului simț. Ce plăcut ar fi dacă orice dezbatere din plan public ar fi făcută transparent, cu intenția autentică de a aduce argumente și contra argumente sănătoase, fără a aduce atacuri la persoană, fără victimizări și reproșuri reprobabile.

Probabil că am readuce în prim plan necesitatea dialogului civilizat, ale dezbaterilor onest realizate și a decenței în exprimare.

Din păcate dialogul la scară largă a căzut victimă tabloidizării și a căpătat aspectul unui nesănătos strigăt al disperării. De ce oare nu vom fi învățat să retușăm dialogul prezentului în lumina unor schimburi de replici civilizate, deloc acide, deloc centrate pe intenția de a denigra sau insulta?

Haidem oameni buni să purcedem la o modalitate nouă de a purta dialogul în spațiu public. Frumos, elegant, principial și înțelept.

Iar când ne vom raporta potrivit acestor principii la discuțiile noastre publice vom fi făcut acel salt înainte către ceea ce numim societate civilizată.

Deși înțeleg că idealizez oarecum prezentul prin această chemare la normalitate de altfel, spuneți-mi vă rog, cum ați fost afectați de alterarea principiilor în ce privește dialogul.

Să dialogăm frumos și civilizat, oriunde, oricând și cu oricine!

 

Experiența mea cu serviciul clienți Orange

Am apelat serviciul clienți Orange, pentru a lămuri o chestiune care o privea pe mama mea, abonat al operatorului de telefonie Orange. Am vorbit deci în numele mamei.  Menționez că mama este suficient de înaintată în vârstă pentru a mai avea răbdarea de a aștepta 15 minute cel puțin până navighezi printre taste, și ajungi să auzi vocea operatorului de la serviciu clienți.

După ce mi-am dat seama că cererea mea nu are sorț de izbândă deși mi-am etalat toate resursele de bun-simț în materie de persuasiune, când am scos în cele din urmă tunul calibrul X mm de care toți operatorii de telefonie mobilă se tem, și anume portarea, tipa de la serviciu clienți, al cărei nume  l-am reținut, dar pe care din considerente de bun simț nu am să îl fac public, și-a ieșit din fire și m-a trimis la încornoratul șef, fără să își dea seama că uitase să apese suficient de convingător tasta ”on hold”.

Am rămas șocat pe moment, iar când a revenit, după câteva clipe, am întrebat-o respectuos care este motivul pentru care m-a drăcuit. Pentru că negarea a fost cea dintâi redută în spatele căreia s-a fofilat, am insistat cu întrebarea până am fost din nou pus ”on hold”. Pentru alte  aproximativ 5 minute.

Probabil că și-a contactat superiorul imediat, că a revenit cu o atitudine spășită, și cu mesajul că prin bunăvoința Orange, cererea mea a fost soluționată.

Bunăvoința Orange m-a mișcat până la lacrimi.

Când am întrebat-o pe domnișoara de la serviciul clienți Orange cum rămâne cu lipsa de respect afișată față de reprezentantul unui abonat orange, mi-a spus că și acestă problemă a fost rezolvată. Bag de seamă că a fost rezolvată cu superiorul, că eu nu primisem nici o scuză măcar.

În cele din urmă domnișoara și-a cerut scuze, iar serviciul clienți Orange a soluționat problema.

În concluzie dragă Orange, eu unul o știi bine, am renunțat la serviciile tale. În curând, la expirarea perioadei contractuale, va renunța și mama. Mă întreb dacă toți clienții nemulțumiți de serviciile tale primesc injurii, iar cererile lor sunt rezolvate cu ”bunăvoință” doar în cazul în care este adusă în discuție o eventuală portare. Nu înțeleg de ce în calitate de abonat trebuie să aștepți perioade interminabile în telefon pentru a fi tratat dezastruos de un personal care nu are la bază reguli elementare de bun simț și de stres management?

Migrarea către un alt operator, este unica soluție.

Aștept  cu interes, prin intermediul comentariilor, experiențele voastre legate de serviciul clienți al operatorului vostru telefonic și aștept sugestiile voastre legate de portare. Către cine?

Sursă foto