Metehnele sincerității

Despre metehnele sincerității am vrut să scriu demult. Abia acum s-a întâmplat datorită unor chestiuni ce țin de contextul în care mă regăsesc.

Este vital să fii sincer. Cu tine și cu ceilalți. Asta dacă vrei să rămâi întreg. Altfel te paște o schimonosită și indezirabilă existență.

Când vorbim însă despre prețul sincerității deschidem un capitol dureros.  Întotdeauna sinceritatea își va cere tributul. Tributul însingurării, uneori al izolării de ceilalți, tributul disprețului și al solitudinii.

Viața aceasta însă n-a fost niciodată în esența ei un concurs de popularitate. Viața aceasta însă a fost menită să fie trăită în armonie perfectă cu tine însuți și cu cei ce suportă adevărul despre tine însuți și adevărul despre ei înșiși.

Când ești pregătit să mărturisești adevăruri dureroase cu privire la tine însuți în fața oamenilor a căror părere contează pentru tine, și nu numai, când ești pregătit să admiți că ai greșit, atunci prostia lașității te-a părăsit, iar lumina caldă a înțelepciunii va fi început să se odihnească peste tine.

Frumusețea sincerității constă în aceea că odată preluată ca mod  de viață te face una cu tine însuți, și te dezbracă de măștile purtate de atâta amar de vreme. Cu toții suntem adesea prinși în jocul rolurilor. Roluri pe care ni le însușim în raport cu diversele contexte la care încercăm să ne conformăm.

Jucăm roluri ce ne secătuiesc de energie, în contexte care nu ni se potrivesc. Încă mai trăim cu iluzia că dacă ei, ceilalți, au o părere bună despre noi o mască nu e niciodată de prisos. Și ego-ul nostru ajunge să fie gâdilat cu strășnicie odată cu aplauzele pe care le primim pentru rolurile jucate.

La sfârșitul zilei însă întrebarea rămâne cine ești tu cu adevărat?

Oare nu cumva din pricina măștilor pe care le porți ești mai departe de tine însuți decât ai fost vreodată? Oare nu cumva din tine au mai rămas decât cioburi și fărâmituri disparate de autenticitate.

Curajul de a admite că ești exact așa cum ești, să nu te părăsească niciodată. Indiferent cât de greu ai fi încercat, batjocorit și călcat în picioare.

Ai o singură șansă în lumea asta. Să fii autentic.

Fii tu însuți și cărările  către tine (însuți) se vor netezi cu repeziciune.

 

 

 

Reinventează-te și fii autentic

Să fim sinceri! Unii dintre noi am trăit sentimentul de saturație cu privire la ceea ce am ajuns să fim la un moment dat și am simțit nevoia nu doar de a experimenta lucruri noi, ci de a ne transforma. De a lua-o de la capăt.
Nu ne-am săturat de noi înșine, ci de felul în care am ajuns să gândim, să acționăm sau să reacționăm. Ne-am săturat de felul în care a ajuns să arate o felie importantă din viața noastră, fie că este vorba de carieră, de business, de relații sau pasiuni. Pur și simplu am ajuns nemulțumiți de felul în care lucrurile se petrec acolo și am simțit nevoia să ne reinventăm: să schimbăm ceva important în interiorul nostru la nivel de percepții, motivații, prejudecăți, principii și valori.

De cele mai multe ori suntem tentați să schimbăm ceea ce este în imediata proximitate și nu în noi înșine. De aceea, din dorința de a reinventa ceva, ruinăm familii, năruim relații, ne cumpărăm un gadget nou sau ne mutam în locuințe mai spațioase. Rezultatul? O anestezie care anihilează sentimentele de frustrare și care poate dura o vreme, urmată de confuzie.

Reinventăm. Dar nu orice, ci ceea ce este în interior. Și ca să ajungi către interior ai nevoie de timp, ai nevoie de introspecție.

Restart

Restart | Sursă

Reinventează-te. Amintește-ți ce te-a pasionat odinioară, evaluează-te și reamintește-ți cine ești cu adevarat.
Dorința de a te reinventa are de a face cu dorința de a rămâne autentic. Nu de a te maimuțări, sau pretinde despre tine chestiuni neadevărate. Înseamnă să îmbrățișezi ceea ce ești și să investești în acele domenii care te însuflețesc.

Înseamnă a reporni la drum cu forțe proaspete, cu atitudini schimbate cu renunțare la prejudecăți, și a ridica pânzele ca suflul binefăcător al destinului să te poarte către noi și extraordinare experiențe.

Voi ați avut astfel de momente de “restart”?