Redescoperind frumusețea harului
Personal

Redescoperind frumusețea harului

Dragilor, s-a așternut praf gros de un deget peste scrierile blogului meu. Dar sunt entuziasmat  de faptul că am traversat o perioadă desul de grea din viața mea, cu bine.

Când vorbesc despre perioade grele astăzi mă refer strict la provocări noi. Nu vreau să intru în detalii pentru că nu are rost. Cert este că frumusețea acestei perioade este dată nu doar de multitudinea provocărilor, ci de complexitatea harului pe care am resimțit-o revărsându-se asupra mea în ultima vreme.

Și pentru că aș vrea să povestim despre har, vreau să aduc înaintea voastră nimic altceva decât conceptul tulburător pe care și voi l-ați descoperit și redescoperit poate de atâtea ori în viață, și pe care l-ați numit poate altfel.

Harul este numit de Philip Yancey, ”ultimul dintre cuvintele care spune absolut totul”, referindu-se la faptul că harul în sine ca și concept nu și-a pierdut semnificația, precum alte cuvinte cu caracter religios. Când vorbim despre har, facem referire la acel concept care descrie faptul că ești fericitul beneficiar a ceva ce nu ai meritat.

Trăim într-o societate în care meritocrația pare a fi soluția ultimă. Cu alte cuvinte, fiecare să primim ceea ce merităm cu adevărat. Copiii să primească la evaluările școlare notele pe care le merită, politicienii să primească la vot ceea ce merită, angajații să primească promovările pe care le merită, și lista poate continua.

Considerăm că meritocrația este cheia. Dați-mi voie să mă îndoiesc de asta.

Performăm în anumite domenii din viața noastră. Dar nu în toate. Și e natural să fie așa. Suntem tari pe anumite segmente din viața noastră. Ca și copii, probabil ne-am dori să fim evaluați la școală în funcție de performanțele noastre notabile , pentru că acolo excelăm și mai puțin în materie de respect oferit părinților sau dascălilor, pentru că acolo de cele mai multe ori eșuăm lamentabil.

Ca politicieni probabil că ne-am dori să fim evaluați după calitatea discursurilor noastre, nu după măsura integrității noastre.

Angajatul ideal ar trebuie să fie promovat pentru că ajunge întotdeauna cu cinci minute mai devreme la serviciu și pentru că își atinge obiectivele, nu pentru că este un om de calitate.

Povestim despre meritocrație și frumusețea harului.

Dacă vorbim despre meritocrație suntem nevoiți să dezvoltăm subiectul în plenitudinea laturilor a ceea ce suntem. Asta ca să fim consecvenți față de noi înșine. Și dacă ne vom prinde urechile în cursa meritocrației, curând vom recunoaște în fața conștiinței noastre izolate că nu ne putem ridica la nivelul propriilor noastre așteptări. Drept pentru care, undeva vom abandona cursa meritocrației.

Dacă vorbim despre har, ei bine harul este singurul punct în care putem fi consecvenți față de noi înșine până la capăt. Și asta pentru că nu este un concept uman ci unul divin. Nu este conceptul meu pentru că nu l-am brevetat eu, ci inima Lui Dumnezeu. Putem fi consecvenți în ceea ce privește harul deoarece nu este nici un aspect personal a ceea ce suntem în care să nu fie nevoie de atingerea harului Lui Dumnezeu. Pe măsură ce meritocrația îndeamnă să îți încordezi mușchii de fiecare dată mai puternic decât ai făcut-o ultima oară, harul, conștient de limitările noastre ne va îndemna să fim smeriți.

În ce domeniu din viața mea nu am nevoie oare  de harul Lui Dumnezeu? Ei bine, iată o întrebare fără un răspuns onest și simplu.

Întrebarea mea rămâne pentru tine aceeași: meritul tău sau harul Lui Dumnezeu?

Strădania ta, eforturile tale sau odihna în nestăvilitul har?

 

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *