comunitate
Personal

Comunitate, sisteme ierarhice și nevoia de validare

Comunitate
Comunitate

Vorbind despre comunitate o voi descrie ca fiind un concept extraordinar.

Un concept pe care îl consider  fi nu numai unul care aduce în prim plan acele lucruri care constituie un numitor comun, ci și un concept cadru exraordinar în care ca și individ te poți face remarcat, în care ca și individ poți fi șlefuit și de ce nu adus la versiunea cea mai bună.

Suntem făcuți să trăim în comunitate, avem nevoie de un trib căruia să îi aparținem, în care să ne integrăm și cu care să relaționăm.

Ca indivizi suntem parte a mai multor comunități care ca și entități pot avea elemente comune sau nu. Să luăm ca exemplu apartenența la o  familie și apartenența  la o comunitate cu precădere religioasă. Putem regăsi elemente comune la cele două cum sunt responsabilitatea interpersonală (aici mă refer la faptul că într-o comunitate preponderent religioasă oamenii se responsabilizează unii față de alții așa cum se întâmplă și într-o familie) sau disponibilitea indivizilor  în a genera căldură sufletească. Deasemenea ca elemente necomune cele două comunități pot manifesta pe de-o parte intimite sporită cum se întâmplă în cadrul familiei și intimitate convențională cum se petrece în cadrul unei comunități religioase.

Comunitatea reprezintă nici mai mult nici mai puțin o colectivitate mai restrânsă sau mai numeroasă în cadrul căreia oamenii împărtășesc lucruri comune cum sunt valorile, credințele, sistemele de valori, sau arborele genealogic.

Orice comunitate, sau orice trib are un sistem ierarhic. Plecând de la familie și continuând cu compania la care lucrăm sau la organizația la care aderăm ne izbim de realitatea ierarhică. Că ne place sau nu în orice sistem ierarhic în care lucrurile se petrec în mod natural vom fi inițiați la nivelurile de bază, nesofisticate.

Dorința de validare se naște în momentul în care vrei să te integrezi în comunitatea care te-a adoptat. NU e greșit să îți dorești validarea, problema este ce ești dispus să faci pentru ea.

Și întrebarea esențială în tot demersul acesta este cine ești și cine rămâi tu ca individ cu adevărat în cele din urmă, având în vedere că jucăm atât de multe roluri într-o societate din ce în ce mai divizată în comunități și entități din ce în ce mai bine structurate, cu viziuni din ce în ce mai bine definite și cu strategii din ce în ce mai sofisticate de integrare?

Rămâne deci ca temă primordială de casă să înțeleg cine sunt eu dincolo de sisteme, ierarhii sau comunități. Nevoia de validare interioară (cea pe care mi-o dă conștiința) este mai presus decât cea de validare exterioară (cea oferită de comunitate).

Care mi-e scopul pe pământul ăsta, de ce exist, cu ce rost fac umbră pământului, care este harta valorilor mele? Iată întrebări la care ar trebui să răspundem personal, mai înainte de a intra într-o comunitate.

O chestiune important de semnalat aici este aceea că primele răspunsuri la întrebările de mai sus ni le luăm de la cea mai simplă formă de manifestare tribală – familia. Practic aici este incubatorul răspunsurilor acestor întrebări. Ceea ce nu este neapărat cel mai bine sau cel mai rău.

Nu degeaba familia rămâne laitmotivul societății contemporane, și nu degeaba este supusă atâtor atacuri venite din exterior.

În concluzie, cine sunt eu, încotro mă îndrept și de ce exist sunt întrebările la care ar trebui să găsesc răspuns cât mai curând. Altfel voi fi potopit de tăvălugul tribal și organizațional al societății contemporane.

Dacă aveți întrebări sunteți bineveniți! Întotdeauna!

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *