Craiova, casă dulce casă!

Am avut o duminică fabuloasă și asta pentru că m-am reîntors cu întreaga familie vreme de mai bine de 10 ore în Craiova, orașul meu natal.  După ce am realizat ca am uitat lucruri extrem de importante pentru cel mic și am făcut cale întoarsă preț de câțiva kilometri, ne-am îmbarcat în săgeata cea albastră și am purces spre capitala Băniei. Lucru deloc ușor având în vedere că aveam un bagaj considerabil, mare parte constând în cărucior, jucării, accesorii pentru cel mic, nelipsita sticlă de apă și laptop-ul pentru că nu voiam să rămân în urmă la capitolul intitulat ”scris pe blog”.

Ca să lămurim chestiunea de la bun început, trebuie să recunosc că în ultimii zece ani am revenit în Craiova destul de rar. Degetele de la o mână sunt și ele numeroase în comparație cu reîntâlnirile mele cu orașul de baștină, una dintre ele fiind ce-i drept destul de recentă ocazionată de invitația de a participa la Blogmeet 41. Legătura constantă pe care am păstrat-o cu Craiova am realizat-o prin intermediul gazetei locale.

Odată ajunși la destinație am constatat că din goana taxi-ului Craiova dimineților de duminică arată foarte bine. Poate că sunt prea generos în aprecieri sau poate n-am mai văzut eu orașul de prea multă vreme, poate pentru voi cei care sunteți localnici cu normă întreagă, lucrurile nu vi se par deloc la fel.

Dar printre nenumărate sensuri giratorii, și mii de locuri de parcare realizate de o parte și cealaltă a principalelor bulevarde din Craiova, printre părculețe și spații de joacă pentru copii, e imposibil să nu îți dai seama că în ultimii ani acest oraș a făcut un salt important către modernizare.

După ce am ajuns în fostul hipermarket ”Real”, actualmente ”Auchan” – o altă surpriză pentru mine – unde m-am așternut la scris, am participat în zonă la întâlnirea unei comunități de prieteni vechi. Călătoria cu taxi-ul dinspre hipermarket-ul Auchan spre centru mi-a întărit convingerea că acest oraș are un masiv potențial de a deveni Capitală Culturală Europeană în următorii ani. Pasajul suprateran și aspectul excelent al zonei pietonale centrale mi-au confirmat că sunt într-un oraș European.

De apreciat în Craiova printre altele este și faptul că o călătorie cu taxi-ul este extrem de ieftină. În comparație cu orașul Caracal, în Craiova se practică un tarif mult mai avantajos.

Deși sunt multe lucruri de apreciat în Craiova, recunosc ca sunt și multe aspecte ce trebuie îmbunătățite. În pofida miilor de locuri de parcare, nu poți parcurge liniștit o plimbare cu căruciorul copilului fără să ieși de pe trotuar pe carosabil, fiind nevoit să ocolești mașinile aiurea parcate. Am remarcat lipsa toaletelor ecologice atât în oraș cât și în incinta parcurilor, inclusiv a parcului Romanescu- presupus  fi principala atracție a Craiovei în zilele toride de vară. Pistele pentru bicicliști din oraș lipsesc, ceea ce duce la creșterea riscului de accidente.

În treacăt, am observat că teatrul de vară din Parcul Romanescu, deși avea termen de execuție până la data de întâi iulie 2015, nu numai că nu este dat în folosință, dar lucrările nu sunt nici la jumătate.

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici cu relatarea mea despre o zi de duminică în Craiova cu mențiunea că indiferent câte lucruri bune sau mai puțin bune voi întâlni  venind și revenind în vizită, orașul acesta va fi și va rămâne favoritul meu, orașul în care mă voi simți întotdeauna binevenit și răsfățat, ca la mine acasă.

Sper ca voi, cei ce sunteți de-ai casei în adevăratul sens al cuvântului, să îmi relatați viziunea voastră cu privire la ceea ce este bun sau trebuie îmbunătățit în Craiova, astfel încât să spunem în curând cu mândrie: ”Craiova – Capitala Culturală Europeană”!

Craiova, casă dulce casă

Craiova, casă dulce casă I Sursa