De ce nu cer iertare ursulețului
Cotidian

De ce nu îi cer iertare ursulețului?

Cer iertare. Moartea unui urs se pare că l-a impresionat profund pe domnul Cartianu. Și nu e de mirare.

Moartea unui urs se pare că a isterizat întreg occidentul, a cărui presă vuiește a indignare. Și nu e de mirare. Ursuciderea se pare că devine un fapt care înlăcrimează, înduioșează și indignează pe cei mai mulți.

De la bun început vă voi spune că nu voi intra în hora celor care aruncă cu pietre în cei ce se fac responsabili de moartea ursulețului. Și n-o voi face din considerente de bun simț. Consider că rolul autorităților este acela de a oferi protecție, confort și siguranță. Nevoia de securitate este una dintre nevoile de bază ale omului în piramida nevoilor lui Maslow.

Dacă aș fi fost acolo și aș fi fost responsabil pentru foarte probabila moarte a unui copil, a unui bătrân, din pricina unui urs fie el și speriat, aș fi acționat fără îndoială la fel. Aș fi protejat fără îndoială omul, seamănul meu.

Fraților, nu era un ursuleț de pluș, era un animal feroce. De unde până unde imaginea asta de ursuleț într-un context ca acesta? Vi se pare că vorbim despre o gărgăriță? Despre un iepuraș? Diminutivele nu-și au rostul în episodul acesta. Nici poemele lacrimogene.

Cer iertare! Suntem o națiune care a ajuns să punem presiune pe autorități din pricina unor evenimente cu puternic caracter emoțional. De asta am ajuns să prețuim știrile de la ora 5. În loc să presăm autoritățile din pricina corupției, a lipsei integrității și transparenței, a lipsei de caracter a politicienilor, evaluăm prestația autorităților prin prisma unui episod ciudat. Isteria creată în jurul acestui episod ciudat este menită să manipuleze pe cei mai sensibili dintre noi.

Cer iertare! Suntem un popor de oameni sensibili domnule. De la Nicolae Labiș și ”Moartea căprioarei” suntem un popor mai sensibil ca oricând.

De ce nu protestăm împotriva plagiatului?  De ce nu protestăm împotriva catedralei care nicicând nu va putea mântui un neam care se înstrăinează de Dumnezeu? Îl vom impresiona oare pe Dumnezeu cu ctitoriile noastre efemere?

Mă miră lipsa de reacție pe care o avem în fața unor atrocități zguduitoare.

V-ați simțit la fel de indignați când Ionuț Anghel, copilul de patru ani, a fost ucis de maidanezi în inima capitalei? Ați ieșit la protest?

Trăim într-o lume ciudată de tot. Copiii zac în orfelinate cu un buget de mâncare de 10 lei pe zi, au parte de o alocație de nici măcar 100 de lei pe lună, masacrăm pădurile și poluăm la puterea infinit, ne îndreptăm frenetic către prăpastia autodistrugerii și ne trezim protestând din pricina ursuleților.

Sunt indignat domnilor de lipsa voastră de indignare cu privire la realitățile care ar trebui fie să ne zguduie cu adevărat și să trezească în noi nevoia de reformare în toate dimensiunile existenței.

 

Ti-a placut? Distribuie-l!
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *