pedalat indoor
Reviews

Când te saturi de pedalat ”outdoor”, treci la pedalat ”indoor”

Am început să merg pe bicicletă de la vârsta de 7 ani și învățând să pedalez pentru întâia oară pe bicicleta mamei am reușit să șifonez portiera mașinii domnului Jercău, scăpând aproape teafăr!

Mersul pe bicicletă în zona în care locuiesc este o practică des întâlnită. De voie sau de nevoie, de la copii până la bătrânei oamenii folosesc bicicleta de dimineața devreme până seara târziu.

Astăzi sunt încântat să văd oameni pasionați de pedalat. De la biete biciclete clasice de care te miri cum de se mai lasă pedalate, la biciclete medii sau la cele mai pretențioase, oamenii se așteaptă să fie purtați pe cele neobosite două roți la destinație.

Sunt fascinat de grupurile de cicliști în echipament specific. Cred că mai fascinat sunt de voința acestora de a parcurge suta de kilometri zilnic în numele pasiunii pentru sport, ecologie și sănătate.

Din dorința de a muta acest frumoasă practică din frumusețea naturii în confortul propriei case, cicliștii au recurs la pedalat indoor. Și echipamentele pentru pedalat indoor au evoluat extraordinar de-a lungul vremii.

Pretutindeni astăzi întâlnim gadget-uri. De la cele pe care le purtăm la mână sau în buzunare, la cele pe care le avem în bucătăria sau în căminele noastre. Cicliștii se bucură astăzi de biciclete inteligente, iar cei pasionați de pedalatul indoor deasemenea.

Vreau să vă povestesc că sunt adeptul bicicletelor indoor. Am una magnetică, ceva mai veche care își face treaba binișor, dar cum și eu sunt pasionat de gadget-uri mă gândesc serios să o schimb!

De ce biciclete indoor? Genunchii și coatele nu-mi sunt zdrelite, nu sunt pus în pericol de șoferii indisciplinați din trafic, nu sunt enervat de condițiile meteo nefavorabile și în plus sunt la mine acasă!

Am început ”săpăturile” în ale bicicletelor indoor și am găsit regina bicicletelor fitness indoor, Bicicleta Fitness Magnetică Kettler Racer 7


Bicicleta de exerciții pentru bicicliștii ce preferă antrenamentele intense –KETTLER RACER 7 are un cadru sportiv și rezistent, cu piese de calitate premium (șa, pedale și noul ghidon Ergo), este soluția perfectă pentru cicliștii ce preferă antrenamente intense. Bicicleta oferă 8 tipuri diferite de antrenament care implica multiple intensități de pedalare.


Kettler 7
Kettler Racer 7
Printre caracteristicile acestui gadget se pot enumerat tastatura rezistenta la transpirație ”Push’n’Turn”, receptorul pentru puls integrat, funcția de măsurare a pulsului pentru recuperare, setarea obiectivului de antrenament, temporizatorul,  măsurarea distanței parcursă pe sesiunea de pedalat, distanței totale, a vitezei și frecvenței de pedalare.

Kettler Racer 7

Kettler Racer 7
Kettler Racer 7 este dotată cu sistem de frânare motorizat, sistemul de transmisie este pe curea, greutatea volantei este de 18 kilograme, iar greutatea maximă a celui care o poate utiliza este de 130 de kilograme. Kettler Racer 7 este alimentată la 230 V, iar dimensiunile sale sunt de 131 cm lungime, 53 de centimetri lățime și 126 centimetri înălțime, raportul transmisiei fiind de 1:08.

 

Kettler Racer 7 este disponibilă pe evomag.ro, și este opțiunea de top a pasionaților de pedalat indoor.
Spor la pedalat!
femeia pe bune
Reviews

Femeia pe bune sau ce înseamnă să fii autentică

Femeia pură este un cadou divin

Șăgalnică și tandră devenire

Este un soi de artă în declin

Dar îmi e dragă astăzi  în neștire!

femeia pe bune
femeia pe bune

 

Femeia curățenia prețuiește

Și astăzi când e soare-așa torid

Miroase toată-a câmp de primăvară

O folosi faimosul Lactacyd!

 

 

Perfectă, imperfectă mai contează?

Așa e felul ei din vremi străbune

Smerita doamnă nu se promovează

E sinceră, frumoasă și pe bune!

 

Nu știam eu de ce e curioasă frate

Păi la așa campanie e normal

Să nu dai like, sau share e cam banal

De – aceea o susțin și eu bărbate!

 

P.S.

De vrei să afli ce e cu poemul ăsta,

Dă click pe link-ul ăsta frumușel !

 

Campania #femeipebune are nenumărate premii și surprize pentru tine și prietena ta pe care o consideri femeie pe bune, de aceea grăbește-te să participi! De asemenea Lactacyd te recompensează cu prețuri reduse în farmaciile Sensiblu.

Lactacyd este pentru #femeipebune!

 

 

Mult prea sus
Reviews

Mult prea sus

Am fost impresionat nu de mult de o piesă foarte bună pe care am ascultat-o într-un context de duminică dimineața târzie.

Nu știu dacă v-am obișnuit sau nu, dar probabil că o să o tot fac de acum în colo, și anume referire la piesele unei anumite trupe românești care mie mi se pare foarte tare.

Este vorba de trupa TAXI. Mie îmi place foarte mult. Iar cei care mă cunosc știu că nu am o înțelegere contractuală cu trupa mai sus amintită. Pur și simplu îmi plac. Așa cum îmi plac,e însă la un al nivel, trupa U2. Iar dacă îmi plac, voi scrie despre ei, așa cum fac și în cazul celor care îmi displac.

Piesa este una destul de veche apărând pe undeva prin anul 2007, dar cred că a sosit momentul să o amintesc.

Se intitulează ”Prea sus” și o puteți asculta aici:

https://www.youtube.com/watch?v=Zqh0r82wCDc

Piesa este una tristă. Este vorba despre persoana iubită care moare, și despre dragostea care transcende moartea.

Chiar dacă ”s-a rătăcit în cer” și în sfârșit ”a învățat să zboare”, iubita nu este suficient de departe ca sentimentul dragostei celui rămas în urmă să o atingă. Chiar dacă lipsește fizic, și este undeva mult prea sus undeva la nivel metafizic această dragoste există. Chiar dacă nu mai poate fi auzită, chiar dacă nu i se mai poate zâmbi, chiar dacă păru-i ud nu mai poate fi simțit, chiar dacă nu mai poate fi văzută, chiar dacă este prea sus pentru a fi găsită, iubirea supraviețuiește încăpățânată.

Probabil sunt multe povești de genul acesta. Viața ne oferă surprize plăcute și mai puțin plăcute. De partea aceasta a eternității  despărțirea pentru o vreme este o tristă realitate.

Unii dintre noi se duc mult prea sus, prea departe, iar despărțirea de ei este mult prea dureroasă. Chiar dacă sunt prematur smulși dintre noi, chiar dacă ne lipsesc mai mult decât putem noi exprima în cuvinte, totuși ceea ce simțim pentru ei este încă suficient de puternic. Încă îi mi simțim acolo, întocmai cum un om căruia i-a fost amputată mâna dreaptă, simte dureri la degetul mare.

Uneori ne ține în viață doar speranța reîntâlnirii în eternitate cu cel drag. Alteori  ne dorim noi înșine să pășim în eternitate pentru a fi împreună.

Cert este că toți vom fi învățat să zburăm într-o bună zi către alte zări, atunci când durerile, zbaterile, și frământările cotidiene ne vor fi devenit doar o amintire.

 

Până atunci însă învățați să prețuiți ceea ce aveți lângă voi, până încă nu este prea târziu. Până încă nu – mâna nemiloasă și nevăzută a destinului va decide să răpească de lângă voi pe cel iubit.

Prețuiți ceea ce pretindeți că iubiți!

Iubiți și faceți-le clipele mai plăcute celor iubiți, iar trecerea timpului o experiență memorabilă.

De ce să vă pară rău, atunci când fi-va prea târziu?

 

 

 

 

Reviews

Haine noi pentru timpuri noi oferite de THECON!

Haine noi pentru timpuri noi este de fapt un titlu ce are de a face cu o excelentă campanie a celor de la THECON.RO! Adică odată cu venirea toamnei, blogul meu personal s-a înnoit cu ajutorul celor de la THECON, cu alte straie. Noi.

Cum adică nu ați auzit încă de cei de la ”THECON”? Maeștrii de la THECON au preluat inițiativa de a susține bloggerii, oferindu-le consultanță de specialitate pe domeniile în care sunt foarte buni, gen SEO, SSM, webdesign. La pachet cu acest proiect, designerii și developerii de la THECON sunt dispuși să se ocupe timp de două ore de site-ul tău, și să îl optimizeze corespunzător.

Ei bine, am să vă spun și eu în câteva cuvinte care este experiența mea cu ei.

Cu ceva vreme în urmă am aflat despre campania ”Campania de sustinere a bloggerilor” de pe blogul unui prieten, care aflase de la o prietenă, blogger deasemenea, despre această campanie. Căutând informații despre cei de la THECON, mi-am dat seama că am de a face cu o echipă de profesioniști, și am luat decizia de a-i delega să se ocupe de blogul meu.

Printre obiectivele realizate de ei, și care sunt vizibile, se numără:

  • un widget 3 în 1 pe care îl puteți găsi pe bara laterală dreapta, și care conține postările cele mai populare, cele mai recente și cele mai comentate, idee care mi se pare genială, pentru că economisești o grămadă de spațiu pe blog și vizitatorilor site-ului le oferi un acces mult mai facil la aceste resurse.
  • logo-ul să știți că am avut de ales între două variante care mi s-au părut a fi excelente, și care mi-au făcut viața grea timp de câteva nopți neștiind pe care dintre ele să o aleg. Am ales logo-ul pe care îl vedeți acum, și din care mi-au extras și un favicon
  • newsletter – trebuie să recunosc faptul că m-am chinuit să fac un sistem de newsletter pe site-ul meu de capul meu, și s-a dovedit a fi o pălărie mult prea mare pentru capul meu, evident, mai mic…. :)
  • mi-au adăugat butoane de share pe social media la finalul fiecărui articol, astfel încât să puteți distribui pe rețelele de socializare articolele care v-au plăcut cel mai mult
  • așa e ca vă enerva și pe voi secțiunea de comentarii de pe pagina de contact? Și pe mine mă enerva. Cum nu avea ce să caute acolo, au înlăturat-o.

Cei de la THECON, mi-au făcut și ceva optimizare SEO, adică m-au ajutat să mă plasez mai bine pe motoarele de căutare, și per ansamblu mă declar foarte mulțumit de serviciile lor! De asemenea ei se ocupa si de creare site-uri profesionale.

Nu mă întrebați cam cât ar costa toate aceste plusuri pe care ei le-au adus site-ului, pentru că nu știu cam cât ar costa așa ceva, dar recunosc că de unul singur nu m-aș fi descurcat. Astfel că ajutorul lor a fost binevenit!

 

Mulțumesc echipei THECON! Good job!

 

Cronica de film, Reviews

”Midnight in Paris” sau nostalgia trecutului

Am ales să vizionez acest film al lui Woody Allen din întâmplare. Spun ”din întâmplare” pentru că îmi doream să văd ceva care să mă facă să visez, obosită de rutina vieții și fiind, eu însămi, o fire idealistă și romantică.

Și, cum nimic nu e întâmplător, am dat peste acest film care m-a captivat din prima clipă. Nu pentru că iubesc Parisul în mod special – nu-l consider singurul simbol al romantismului și cred că în orice colț al lumii poți umbla pe străzi când plouă alături de omul iubit.

Filmul m-a captivat prin maniera în  care este realizat – o pendulare continuă între prezent și trecut, emanând entuziasm contagios și o modalitate extrem de personală (prin experiență directă) de satisfacere a curiozității  de cultură.

Pe de altă parte, filmul este plin de umor, începând de la cuplul plin de contraste care se află în prim-plan (Gil Pender, jucat de Owen Wilson și Inez, interpretată de Rachel McAdams). El – un romantic îndrăgostit de Paris și de cultura acestuia, ea – o fată de bani gata, plină de ifose și pretenții. Ajunși în pragul nunții, cei doi constată, cu fiecare interacțiune pe care o au, că nu au prea multe în comun.

Filmul atinge savoarea maximă atunci când Gil urcă într-o mașină veche care îl transportă în epoca lui Hemingway, Fitzgerald și Picasso. În imaginație sau în realitate, eroul nostru ajunge să frecventeze un cerc de intelectuali celebri, repetând călătoria cu vehiculul-minune. În acest mod, își validează valoarea de scriitor, cerând păreri marelui Hemingway, apoi ajunge să se îndrăgostească (platonic) de Adriana, amanta lui Picasso și a multor altor personalități ale vremii.

Ironic sau nu, Inez pare plictisită de personalitatea lui Gil și refuză să ia parte la aventurile sale nocturne, deși acesta încearcă s-o introducă în mediul său. În cele din urmă, relația ciudată a celor doi se destramă, atunci când Inez are o aventură cu un prieten pseudo-erudit pe care îl admiră.

Ceea ce constată Gil atunci când ia contact cu lumea intelectuală a trecutului, este că nimeni nu este mulțumit de prezent și că toți privesc cu nostalgie la vremuri demult apuse pe care le găsesc mai fermecătoare și mai interesante. În timpul unei călătorii alături de Adriana în ”La Belle Epoque”, ajunge la concluzia că atunci când nu ești mulțumit de prezent, nimic nu te va mulțumi, în cele din urmă. Adriana alege să rămână în trecut, iar Gil se întoarce în prezent și astfel, drumurile celor doi se despart.

În spatele situațiilor amuzante și a călătoriilor imaginare se ascunde, în cele din urmă, o criză de identitate – Gil nu-și cunoaște valoarea și nici nu e pregătit să ia decizii majore (de exemplu, căsătoria), iar periplul lui este menit să-i elucideze aceste necunoscute.

Alege să fie fericit făcând ceea ce-i place cu adevărat, în loc să scrie scenarii de film la Hollywood doar pentru că este plătit bine. Văzând că poate fi un romancier de valoare, Gil trece la etapa următoare și constată că idila sa nu este menită să dureze, de vreme ce are atât de puține lucruri în comun cu Inez și își petrece majoritatea timpului departe de ea. Își stabilește astfel o traiectorie onestă atât în viața profesională, cât și în viața intimă.

În cele din urmă, Gil își regăsește fericirea, fapt care îl ajută să nu mai alerge după himerele trecutului căutând-o. Ajunge să trăiască în prezent, pentru că prezentul îl mulțumește. Acesta este mesajul filmului și lecția de viață ci care ”plecăm acasă” după ce îl vizionăm.

Așadar, vă recomand cu drag ”Midnight in Paris”!

 

Reviews

Inna, Antonia și Nicoleta Nucă – o interpretare de excepție

În data de 3 August, Global Records a lansat pe canalul dedicat de pe platforma  YouTube o nouă versiune a piesei ”NU SUNT”  din repertoriul Nicoletei Nucă.

Realizată în stil ”live session” piesa atrage încă de la început prin modul inedit în care cele trei voci fuzionează și rezonează împreună. Este o punere în scenă după cum admite și Nicoleta – inedită, acustică și interesantă.

Armonia realizată de cele trei talentate și nu mai puțin frumoase interprete este fără îndoială de calitate – mult peste orice alt aranjament pe care l-am auzit până acum la nivel național.

Nu pot comenta care dintre cele trei este mai bună din punct de vedere vocal, chiar dacă aceasta a fost una dintre principalele teme ale comentatorilor de pe Youtube care au vizualizat videoclipul.

Nu cred că intenția a fost de a pune în valoare pe una dintre cele trei.

N-aș putea spune decât că talentul INNEI, farmecul ANTONIEI și spectaculoasa apariție vocală a NICOLETEI NUCĂ contribuie din plin ca acestă experiență să fie un real câștig pentru audiență.

Intenția a fost aceea de a aduce împreună trei voci excelente care să se pună în valoare reciproc. Consider că acestă piesă este mai bună decât originalul, mergând pe principiul că ”acolo unde sunt mai multe voci excelente, calitatea interpretării crește exponențial”.

De semnalat calitatea prestației band-ului din spatele celor trei dive, care asigură un sunet cald, un context intim adecvat pentru ca cele trei talente să fie evidențiate ca întreg.

Evenimentul în sine este o demonstrație a faptului că se pot crea experiențe muzicale extraordinare, într-un context muzical autohton care își caută cu disperare identitatea.

Puteți asculta piesa aici:

 

Cast Away Naufragiatul
Cronica de film, Reviews

Cast Away – Naufragiatul: Un film de excepție

Cast Away, este  ”Naufragiatul”.

Da, este vorba de cel de-al doilea film al lui Tom Hanks, unul dintre actorii mei favoriți, film realizat în regia lui Robert Zemeckis. Ultima lor colaborare le-a adus un succes fulminant în anul 1994 odată cu apariția multiplului câștigător de Oscar – Forest Gump.

Cast Away este o poveste reușită, portretizând istoria unui om naufragiat departe de civilizație. Când se întoarce la realitatea civilizației din el mai rămâne însă doar o simplă epavă.

Întreaga acțiune a filmului se sprijină pe umerii lui Tom Hanks, care are rolul principal.

Hanks joacă rolul lui Chuck Noland un angajat de la compania Fed Ex Express. Este omul a cărui viață gravitează în jurul ceasului. Întotdeauna gata de acțiune. În momentul acesta sortează coletele în Rusia, că în momentul imediat următor să livreze atât de necesarele vaccinuri în Malaezia.  Are un stil de viață alert care nu lasă prea mult loc liber unei vieți active din punct de vedere social.

Fără ca asta să conteze prea mult, Chuck se află  într-o relație fericită cu prietena lui Kelly, (Hellen Hunt), care la un moment dat ajunge la exasperare când cei doi nu reușesc să termine o masă de seară deoarece pagerul lui intră în alertă. Și nu era vorba de o cină oarecare, ci de cina din seara de Crăciun. După ce o cere în căsătorie în acea seară specială pe Kelly, Chuck este chemat la datorie. La aeroport îi spune lui Kelly că se va întoarce. Ultimele lui faimoase cuvinte.

Avionul în care călătorește Chuck este prins într-o furtună puternică și se scufundă în ocean. Chuck supraviețuiește cu ajutorul unei veste de salvare, și este purtat de valuri, în derivă până pe țărmul unei insule.

Singur, Chuck trebuie să aducă laolaltă fiecare resursă de care dispune, pentru a supraviețui.

Naufragiatul este una dintre cel mai frumoase povești despre supraviețuire ecranizate vreodată.

Fără să știe unde se află, Chuck scrie pe nisipul plajei insulei cuvântul HELP, strigând practic după ajutor către nimeni și nicăieri. Își petrece cea dintâi noapte pe insulă înconjurat de sunetul valurilor și de chemările păsărilor. Explorează insula, și adună toate coletele aduse la mal de valuri pentru a-și întocmi cele dintâi provizii. Sparge o nucă de cocos, procedeu care îl epuizează de-a dreptul. Pescuiește și se adăpostește în peșteri. Reușeșete să își provoace o rană. Dar momentul de reală încântare îl constituie momentul focului.

Ceeace face prestația lui Hanks de-a dreptul remarcabilă este tăcerea aprope absolută în care se petrece acțiunea filmului. Ceea ce face izolarea sa mult mai expresivă și mai ciudată.

Regizorul aduce în prim plan o metodă neobișnuită de a atrage atenția asupra deteriorării stării emoționale ale lui Chuck. O minge de volei care atinge la rândul ei malurile insulei pustii. O minge de volei care se numește Wilson. Wilson devine un personaj în poveste. Devine singurul camarad al lui Chuck, față de care acesta din urmă dezvoltă o afecțiune specială.

Potrivit imdb.com  filmările au fost intrerupte vreme de aproape un an, răstimp in care actorul a trebuit sa slabeasca aproximativ 20 de kilograme și să își lase părul și barba lunga.

Metoda de evadare de pe insula pustie a fost una inteligentă, construindu-și o plută din lemn, și folosind un capac de toaletă pe post de pânză. Toate ar fi decurs liniștit și frumos, însă o furtună puternică îi destabilizează pluta și Wilson, companionul său nedespărțit pe perioada celor patru ani de izolare se pierde în tumultul valurilor. Momentul în care îl pierde pe Wilson are o încărcătură emoțională specială. Chuck în cele din urmă este salvat.

Povestea însă nu se termină aici.

Odată ce Chuck revine acasă nevătămat, realizează că lumea lui s-a modificat dramatic în absența sa. Kelly s-a recăsătorit, iar Chuck nu mai e sigur de locul său în lume. Sfârșitul nu este unul neapărat fericit, revenirea lui Chuck lăsându-ne un predominant gust amar.

Dacă nu ați vizionat încă ”Naufragiatul”, ați ratat o minunată poveste clasică rescrisă într-o partitură modernă. Este o poveste minunat țesută pe marginea subiectului supraviețuirii, ceea ce o face o narațiune captivantă de la un capăt la celălalt.

Pentru rolul din acest film, Tom Hanks a fost recompensat cu un Glob de Aur, o nominalizare la BAFTA și una la „Cel mai bun actor într-un rol principal”, la cea de-a 73-a Gală de decernare a Premiilor Oscar.

Reviews

Incredibilul vals al lui Sir Anthony Hopkins

Când ați văzut probabil titlul acestei postări, probabil v-ți spus, că undeva trebuie să fie o eroare. Viața lui Sir Anthony Hopkins este marcată de legendă în ceea ce privește filmul. Puțini sunt cei care știu însă că marele actor de la Holywood, înainte de a fi devenit celebru pe marile ecrane a fost muzician.

Sir Anthony Hopkins  este autorul valsului intitulat ”And the waltz goes on”, scris cu mai bine de 50 de ani în urmă, care însă nu a fost niciodată interpretat public.

Celebrul dirijor de orchestra simfonică, în persoana lui Andre Rieu, a primit un telefon într-una din zile, după cum mărturisește, în care celebrul Sir Anthony Hopkins îl ruga să-i interpreteze valsul. Valsul a fost interpretat pentru prima oară de orchestra ”Johan Strauss” condusă de Andre Rieu, la Viena într-un cadru festiv din care nu a lipsit marele actor.

Valsul este de o frumusețe nebănuită, având în componența sa o structură specifică genului. Iată o altă capodoperă marca Sir Anthony Hopkins.

Atașez în cele ce urmează celebrul vals.

Violența domestică și metehnele ei
Reviews

Violența domestică și metehnele ei

 

Ați întâlnit vreodată ”bărbați” care se mândresc cu ultima corecție fizică aplicată iubitelor, soțiilor, sau copiilor?

Din nefericire am întâlnit astfel de ”oameni”. Care se lăudau cu asta și nu erau în stare de ebrietate.

Nu sunt capabil să înțeleg conceptul de violență sau agresivitate fizică în general, excepție făcând sportul, unde există reguli bine delimitate.

Se întâmplă frecvent la sat. Există la sat, printre bărbați, convingerea că femeia trebuie să își primească porția de abuz zilnic, ca să nu uite cine cântă în casă. Să nu uite că pumnul bărbatului atârnă ca argument final într-o discuție în care el ar fi fost perdant la masa negocierilor. Din păcate și spațiul urban are multe astfel de momente triste de relatat, multe povești de tăcere vinovată.

Vă voi istorisi trei situații în care am întâlnit astfel de specimene.

Am copilărit într-un oraș mare, cu blocuri mici. În cartier, ne cunoșteam între noi, în bloc eram aproape ca o familie. Și când spun -aproape- o spun pentru că existau de regulă și excepții. Deasupra apartamentului în care am crescut, indiferent de ora din noapte sau din zi, fie că era zi din săptămână sau weekend, în orice moment se putea dezlănțui iadul. Domnul, cu pricina, printre sudalme, răcnete și apelative de tot genul își împungea soția cu acul de croitorie, ca să nu-i lase semne. N-o bătea, o înțepa cu acul doar.

Pe asta o putem include la capitolul tortură. Securiștii băteau oamenii cu răngile înainte de revoluție, învelindu-i în covoare. Ca să nu le lase semne.

Întrebat de majoritate de  ce scandaluri într-un imobil de locuințe destul de liniștit, invariabil, cu un rânjet mândru și stupid  de parcă ar fi trebuit decorat pentru performanță, spunea : ”o cere”

Un alt caz tembel l-am cunoscut în urmă cu 10 ani. Femeia a stat lângă un soț abuziv o viață întreagă. Se obișnuise cu bătaia, dar la un moment dat, n-a mai rezistat tratamentului dur aplicat și și-a văzut de drumul ei. Deși traumatizată, în singurătate, și-a regăsit echilibrul și puterea de a-și continua viața.

Ultimul caz, cel mai nenorocit dintre toate, l-am întâlnit la țară.

Omul se lăuda că la câteva zile după nuntă a instituit legea pumnului în casă pentru a-i fi recunoscute meritele de mascul feroce. Scuza? Fusese provocat.

Care sunt cauzele violenței domestice? Probabil că o teamă viscerală. Probabil sentimente vechi de frustrare și mânie reprimată. Teama de a nu scăpa lucrurile de sub control. Sau de a fi dominat.

Motto-ul acestui blog este: ”Pentru că nu argumentul forței contează ci forța argumentului”. Iar în lumina acestui motto, orice abuz de orice natură în plan familial trebuie să înceteze.

Am menționat cazuri în care femeile au fost abuzate fizic. Nu am enumerat și celelalte tipuri de abuzuri consemnate, care nu se văd cu ochiul liber. Cele care nu lasă vânătăi dar care crează drame și traume consistente.

Nu am luat în calcul abuzul fizic și psihic asupra copiilor. Copii care cresc dezrădăcinați din pricina taților violenți sau mamelor agresive. Aici balanța se înclină și mai mult.

De asemenea trebuie precizat că există cazuri de abuz indirect asupra copilului atunci când în sânul familiei mama este agresată.

 

Potrivit statisticilor, despre violența domestică românii au auzit pomenindu-se într-un procent de peste patruzeci la sută în interiorul rețelei lor sociale, după cum relevă ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” ce a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul în anul 2013.

Violența în familie reprezintă un flagel împotriva căruia trebuie luate măsuri urgente. Potrivit surselor, până la sfârșitul acestui an n.a. (2015), în România, va fi deschisă o linie telefonică directă pentru cei ce au parte de orice formă de violență domestică, și le va fi întocmită o fișă cu istoricul abuzurilor care să poată fi ulterior fi pusă la dispoziția justiției.

Dragostea nu trebuie să doară!

SOFTRANS
Reviews

SOFTRANS VS SNCFR

Am plecat ieri dimineață spre București, hotărât să înfrunt canicula și să rezolv probleme de serviciu. Am consultat site-ul SNCFR, și am purces la gara din Caracal.

Prevăzător, am venit cu o jumătate de oră mai devreme să îmi iau bilet, iar cam la douăzeci de minute după procurarea biletului, am ascultat anunțul potrivit căruia trenul așteptat de mine avea o întârziere de șaizeci de minute. Întârziere pentru care SNCFR își cerea scuze. Intuitiv, știind ca trenul privat de la SOFTRANS avea să treacă prin Caracal cam la aceeași oră, am mers la ghișeul SNCFR să întreb de SOFTRANS.

Evident, nu mi s-a oferit nici o informație. Mai mult, doamna casieră de la SNCFR Caracal ”nu știa” când ajunge în gara Caracal trenul HYPERION de la SOFTRANS. Fantastic!

Am o problemă cu SNCFR-ul la capitolul acesta.

Dragă SNCFR dacă tot ai închiriat linia pentru un operator privat, dacă tot oprește în gara ta, fă bine și oferă și informații despre traficul operatorului respectiv. Nu te pune nimeni să îi faci reclamă, ci să oferi o simplă informație.

Cum bine mă pricep să pun întrebări când nu știu ceva, am mers la peron și am întrebat oamenii de spre HYPERION. Am primit informația de la călători care făcuseră rezervare online la SOFTRANS despre ora de sosire a trenului.

Cum mai erau cam zece minute până la sosirea trenului HYPERION de la SOFTRANS, am cerut la casa de bilete returnarea integrală a sumei achitate pentru biletul pe ruta Caracal-București. A durat aproximativ opt minute procesarea cererii mele. Fierbeam. În cele din urmă, doamna casieră îmbufnată, mi-a returnat cei patruzeci și șase de lei plătiți la interegio.

Trenul celor de la SOFTRANS a ajuns la fix. Prima impresie? Excelentă. Curățenia, automatele de cafea și sucuri (ar fi mers și de sandwich-uri), aerul condiționat din plin, personalul zâmbitor și amabil iar prețul de numai douăzeci și opt de lei pe aceeași distanță m-au determinat să fiu super mulțumit de serviciile lor. Am avut norocul să am și loc deși nu mă așteptasem să prind unul în lipsa rezervării care se face exclusiv online.

La București a ajuns iarăși fără întârziere.

Dragă SNCFR, eu unul m-am săturat de scamatoriile tale. Chiar și de scuzele tale. De locurile tale pe scaune infecte pe care le vinzi de două ori, de nași care își tratează călătorii ca pe preșuri, de vagoanele tale care nu sunt dotate cu aer condiționat și pe care totuși le pui în circulație la ceas de caniculă, de faptul că trebuie să stau la coadă la case speciale ca să fac plata cu cardul (asta în București că în Caracal nici vorbă de așa ceva).

Nu fii trist că ai de învățat de la concurenți mai buni.

Soarta ta este pecetluită, întrucât operatori privați vor invada în viitorul apropiat rutele cu potențial de profit, iar SNCFR-ul va face aceeași politică de servicii slabe la prețuri piperate, pe rutele mai sărăcăcioase.

Pentru SOFTRANS toată aprecierea!