Despre trecut, identitate și perspective eterne
Colțul Terapeutului

Despre trecut, identitate și perspective eterne

Cu toții suntem purtători de trecut împovărător. Suntem prinși în mrejile trecutului asemenea unui ataș de motocicleta aceea de stil vechi, de ceea ce a fost odată.

Trecutul poate fi asemănat cu balastul de care e musai să te lepezi pentru a te înălța.

Trecutul are o însușire aparte. Te ține departe de prezent, și cu atât mai departe de viitor, de perspectivele eterne. Trecutul este o nemiloasă carceră pentru suflet, o haită care hărțuiește constant și consecvent.

Trecutul lasă o amprentă consistentă asupra identității noastre, și prezența lui în conștiința noastră ne paralizează gesturile, mimica, naturalețea. Nu suntem noi când identitatea noastră este definită de umbrele trecutului.

Din trecut vei încerca să evadezi. Dar fuga de trecut nu e evadare, ci amăgire. Trecutul nu poate fi driblat. Evenimentele trecutului, trădările, vinovăția, falimentele, depresiile și noianul de sentimente obscure, ne mumifică, ne încărunțesc, ne anesteziază.

Pasiunea pentru viața de acum și pentru viața viitoare lipsește.

Remediul? Schimbarea de focalizare. În ce dimensiune alegi să trăiești? În dimensiunea macabră a unui trecut nenorocit? Trăiește în lumină!

Nu ești chemat să trăiești în trecut. Ești chemat să trăiești în prezent, în marș victorios spre viitor.

E greu să ne delimităm de ceea ce am făcut în trecutul nostru, pentru că noi ne identificăm mai lesne cu ce facem, nu cu cine suntem.

Întrebarea corect pusă este nu ce am făcut, ci cine sunt eu cu adevărat.

Scripturile ne direcționează gândul spre o identitate nouă în Cristos, o identitate care subjugă orice încercare a trecutului de a te îngenunchea, de a te face una cu el. Scripturile au rol eliberator, vindecător, integrator.

Chiar dacă uneori vocea trecutului te mai bântuie, asumă-ți trecutul. Nu îl nega, pentru că negarea nu este de nici un folos.  Nu fugi de trecut, întrucât oriunde te vei duce, acolo va fi și el. Dacă mai poți îndrepta ceva, îndreaptă. Dacă nu, cere iertare Celui de Sus, și iartă-te pe tine însuți.

Procesul de vindecare nu cunoaște scurtături.

 

Teoria Sinelui Oglindit
Colțul Terapeutului

Teoria sinelui oglindit

Un titlu impresionant așa-i? Teoria sinelui oglindit afirmă că devii ceea ce ești în ochii celei mai importante persoane din viața ta.

V-am dezvăluit ce spune această teorie, pentru că vreau să povestesc mai multe despre ea. Teoria aceasta poate juca un rol important în parcursul tău, în evoluția ta.

Mă întrebam mai deunăzi de ce sar așa ca ars când cineva îmi spune o vorbă mai grea? De ce sunt așa de afectat, atât de tulburat… de ce mă simt atât de ofensat și jignit? Interesant este că nu mă afectează în aceeași măsură vorbele grele pe care le aud, sau remarcile nepoliticoase.

Depinde foarte mult de cine le spune.

Orgoliul meu ”se turează” până la limita superioară atunci când sunt nedreptățit. Dar am observat că ”turația” variază considerabil în funcție de importanța pe care i-o atribui celui ce face remarca nepotrivită.

Ce bine mă simt când apropiații mei îmi recunosc reușitele și în ce prăpastie mă regăsesc când aceștia critică slăbiciunile mele. De ce? Pentru că ei contează pentru mine. Sunt copleșit de valoarea opiniilor lor pentru că le-am permis să aibă un cuvânt greu și consistent asupra identității mele.

Nevoia de validare există  și ea își cere drepturile constant și consistent.

Conform acestei teorii a sinelui oglindit, devine crucial cui anume îi oferi rolul de persoană importantă. Unii avem tendința să oferim roluri de VIP multora dintre cei ce ne înconjoară. Și atunci încercăm să le facem pe plac tuturor, desconsiderînd o parte importantă din ceea ce suntem.

Alții, rezervă etichetele de VIP unui cerc restrâns de persoane, și atunci își îndreaptă atenția către un grup pe care îl consideră elită. Și de acolo primesc validare.

Care este soluția atunci? Să desconsideri opiniile tuturor? Să nu le consideri definitorii pentru tine?

Fiecare dintre noi avem o piramidă, un piedestal pe care așezăm oamenii de lângă noi. Unii dintre noi ne așezăm copiii acolo. Alții ne așezăm soțiile sau soții. Alții ne așezăm părinții sau frații. Alții șefii în mâna cărora zăbovesc statele noastre de plată.

Un caz inedit este apostolul Ioan care atunci când face afirmație despre sine nu scrie  că este autor a unei evanghelii și a câtorva epistole, nici că este apostol, nici că este ucenic ci se referă la sine ca cel pe care îl iubește Iisus.

Asta e definiția identității sale.

Întrebarea mea este simplă…. cine ar trebui să fie pe piedestal, acolo sus în ochii tăi? Nimeni? Familia? Tu însuți și încrederea ta de nezdruncinat în propriile forțe?

Cum te-ai percepe pe tine însuți dacă Iisus ar fi cel poziționat pe cea mai importantă treaptă a podiumului tău? Diferit?

Gândește-te!

 

 

 

Mânie
Colțul Terapeutului

Cum să faci față unui acces de mânie

Mânia reprezintă o emoție pe care o cunoaștem și împărtășim cu toții în anumite momente.  Asociem mânia cu atingerea ”punctului de fierbere”, astfel că alimentând focul care ne conduce către un punct critic riscăm să producem răni în jurul nostru, răni care nu se vindecă ușor.

Mânie
Mânie

De cele mai multe ori considerăm că putem stinge mânia cu ușurință, lovind un sac de box, striga cât ne țin plămânii (a se citi  – urla) :), sau  răzbunându-ne pe cei care ne-au adus în această stare.

Ar fi tare simplu ca problema mâniei să se stingă cu atâta ușurință. De cele mai multe ori în încercarea de a  o elimina, o amplificăm.

Spre exemplu, țipând la cineva din pricina faptului că suntem mânioși, e posibil să simțim pe moment că ne-am mai calmat. Însă țipetele noastre nu fac altceva decât să stârnească mânia celui cu care ne răfuim, și să îl determine să adopte o poziție defensivă care nu face altceva decât să întregească ciclul mâniei.

Există însă două soluții pe care te poți deprinde în a le practica, motiv pentru care le voi enumera mai jos.

  • Când ești mânios respiră profund

Un exercițiu de respirație este util ori de câte ori ești mânios. Inspiră aer cu putere pe nas și expiră tot cu putere pe gură. Este un exercițiu care te va ajuta să îți oxigenezi creierul și să vezi ieșirea din situația critică ce te-a adus la punctul de fierbere.

  • Când ești mânios aleargă

În anul 2006 am avut un conflict cu un bărbat mult mai în vârstă care îmi era coleg. Discuția era pe punctul de a degenera, pe fondul stresului și oboselii -era ora 9 seara- când colegul meu mi-a spus: ”Te rog să mergi cu mașina la sediu, eu vin pe jos”. Și ca din pușcă a luat-o la fugă. Când ne-am întâlnit la sediu era zen!

Eu fierbeam încă chiar dacă turasem în neștire motorul mașinii gonind înspre sediu…

Ei bine, lista mea este incompletă dragilor, dar vreau să vă provoc pe voi la a o completa așa cum știți voi mai bine.

Care sunt soluțiile voastre atunci când vă mâniați? Cum reușiți să vă calmați? Care sunt metodele pe care le aplicați și cum vă descurcați cu ele?

Aștept cu nerăbdare comentariile voastre!

 

 

Fericirea ta depinde de calitatea gândurilor tale
Colțul Terapeutului

Cum poți să fii azi mai fericit decât ai fost ieri?

Expresie
Fericit

 

Fericit sau nefericit, aceasta-i întrebarea….

Ne dorim să atingem culmi noi în evoluția fericirii noastre. Ne dorim ca ziua de ieri să fie depășită de experiențele fericite ale zilei de astăzi. 

Vă invit să investigăm împreună modalități noi de a explora semnificația fericirii, și de ce nu să încercăm să devenim mai fericiți astăzi decât am reușit să fim ieri. În rândurile de mai jos vă voi prezenta o înșiruire de lucruri pe care dacă le vom ajusta, nivelul fericirii noastre se va îmbunătăți simțitor.

  1. Pășește cu atitudine!

 

Cercetătorii au ajuns la concluzia că pășind încrezători, folosind mișcările energice ale brațelor și păstrând spatele drept atunci când mergem, aceasta contribuie la o mai bună stare de spirit. Chiar dacă nu te simți tocmai fericit într-un anumit moment, adoptând o atitudine descrisă ca cea în rândurile de mai sus, ceva se schimbă semnificativ. Atitudinea cu care îmbrățișezi viața are o importanță deosebită.

2. Riscă un zâmbet!


 

Ți-ar plăcea să vezi o lume în care zâmbetul să fie nelipsit de pe fețele oamenilor? Zâmbește! Când zâmbești frumos poți influența raportul chimic de la nivelul creierului tău și te vei simți cu mult mai bine!

3. Implică-te ca voluntar


 

Explorează modalități prin care îți poți aduce aportul în calitate de voluntar în cadrul unor fundații sau organizații, sau oferă-ți disponibilitatea de a ajuta pe un prieten al tău care se află în impas.

4. Fă-ți prieteni noi


 

Dezvoltarea unor noi relații noi duce la împrospătarea bunei dispoziții. A petrece timp de calitate cu oameni cărora le pasă de tine este o adevărată valoare.  Fii de asemenea preocupat să păstrezi relațiile acestea pe termen mediu, lung și foarte lung. Studiile arată că ești mai fericit în măsura în care ești mai puternic ancorat în relațiile tale.

5. Inventariază-ți binecuvântările


 

Scrie pe o coală albă de hârtie, tot ceea ce a fost bun în viața ta! Ține o evidență a celor mai frumoase amintiri și a celor mai prețioase momente petrecute alături de cei dragi.

6. Nu evita să faci efort fizic intens


 

Exercițiile fizice executate corect timp de cinci minute zilnic, vor aduce un aport extraordinar asupra stării tale generale. Mișcarea disciplinată îndepărtează de asemenea orice semne ale depresiei.

7.  Decide să ierți și să uiți


 

Păstrezi amărăciune în inima ta cu privire la o persoană sau incident? Eliberează-te de ele și începe să trăiești în acord cu libertatea pe care ți-ai câștigat-o cu sudoarea frunții tale. Iertarea te eliberează din lanțurile gândurilor negative și oferă mai mult loc păcii interioare!

Pe tine ce te-a ajutat astăzi să fii mai fericit ca ieri?

 

Metehnele sincerității
Colțul Terapeutului

Metehnele sincerității

Despre metehnele sincerității am vrut să scriu demult. Abia acum s-a întâmplat datorită unor chestiuni ce țin de contextul în care mă regăsesc.

Este vital să fii sincer. Cu tine și cu ceilalți. Asta dacă vrei să rămâi întreg. Altfel te paște o schimonosită și indezirabilă existență.

Când vorbim însă despre prețul sincerității deschidem un capitol dureros.  Întotdeauna sinceritatea își va cere tributul. Tributul însingurării, uneori al izolării de ceilalți, tributul disprețului și al solitudinii.

Viața aceasta însă n-a fost niciodată în esența ei un concurs de popularitate. Viața aceasta însă a fost menită să fie trăită în armonie perfectă cu tine însuți și cu cei ce suportă adevărul despre tine însuți și adevărul despre ei înșiși.

Când ești pregătit să mărturisești adevăruri dureroase cu privire la tine însuți în fața oamenilor a căror părere contează pentru tine, și nu numai, când ești pregătit să admiți că ai greșit, atunci prostia lașității te-a părăsit, iar lumina caldă a înțelepciunii va fi început să se odihnească peste tine.

Frumusețea sincerității constă în aceea că odată preluată ca mod  de viață te face una cu tine însuți, și te dezbracă de măștile purtate de atâta amar de vreme. Cu toții suntem adesea prinși în jocul rolurilor. Roluri pe care ni le însușim în raport cu diversele contexte la care încercăm să ne conformăm.

Jucăm roluri ce ne secătuiesc de energie, în contexte care nu ni se potrivesc. Încă mai trăim cu iluzia că dacă ei, ceilalți, au o părere bună despre noi o mască nu e niciodată de prisos. Și ego-ul nostru ajunge să fie gâdilat cu strășnicie odată cu aplauzele pe care le primim pentru rolurile jucate.

La sfârșitul zilei însă întrebarea rămâne cine ești tu cu adevărat?

Oare nu cumva din pricina măștilor pe care le porți ești mai departe de tine însuți decât ai fost vreodată? Oare nu cumva din tine au mai rămas decât cioburi și fărâmituri disparate de autenticitate.

Curajul de a admite că ești exact așa cum ești, să nu te părăsească niciodată. Indiferent cât de greu ai fi încercat, batjocorit și călcat în picioare.

Ai o singură șansă în lumea asta. Să fii autentic.

Fii tu însuți și cărările  către tine (însuți) se vor netezi cu repeziciune.

 

 

 

Suferință
Colțul Terapeutului

Pe drumul de la suferință la deznădejde

Suferință vs Timp
Suferință vs Timp

Această postare este despre suferință. Este vorba despre un real drum al disperării pe care adeseori îl parcurgem fără a-l conștientiza decât poate după mult prea multă vreme de amărăciune și deznădejde.

Căutăm explicații rezonabile la suferințele noastre. Să ne înțelegem de la bun început: nu există explicații simple la problema suferinței niciunuia dintre noi. Și din pricina faptului că nu reușim să le identificăm, cu ușurință purcedem la a căuta vinovați. Responsabili direct cu situația nenorocită în care ne găsim.

Adeseori cel dintâi vinovat pe care îl identificăm în încercarea noastră sărmană de a înțelege ce ne-a lovit, este chiar Dumnezeu. Ne raportăm în multe cazuri la Dumnezeu ca la un etern polițai universal care nu are ceva mai bun de făcut decât să ne altoiască cu bastonul din dotare peste față exact atunci când ne este lumea mai dragă.

Când suferim profund uităm să devenim raționali. Suntem sub asediul unor sentimente contradictorii. Și dacă percepția despre divinitate este una care seamănă descrierii de mai sus, atunci dăm vina pe Dumnezeu. Și de aici la depresie mai este un singur pas.

Cum se întâmplă în majoritatea situațiilor în care suferim, când simțim că însăși divinitatea este împotriva noastră, universul nostru interior se năruie și devenim depresivi cu acte în regulă. Dacă nici Dumnezeu nu ne mai iubește și a ales să ne lovească, la ce bun să mai trăim, s-ar întreba unii.

Alteori dăm vina pe oamenii de lângă noi. Pe mame, pe tați, pe bunici blânzi ca brațele unui buldozer, pe profesori nepregătiți, pe soți abuzivi, pe soții neînțelegătoare. Și uite așa ne transformăm în victime sigure. Percepția noastră alterată în cazul acesta este strâns legată de faptul că îi transformăm în mintea noastră pe cei de lângă noi, în torționari.

Cu alte cuvinte noi înșine le permitem să ne rănească și să producă în noi drame și traume adânci.

Odată dezvoltată mentalitatea de victimă, aceasta nu este ușor de îndepărtat.

Alteori dăm vina pe noi. Și nu este deloc confortabil. Pentru că atunci când te consideri vinovat de o situație fără ieșire din viața ta, automat vei începe să te biciuiești. Și crede-mă o vei face până când ceva din tine se va rupe iremediabil în bucăți.

Autoflagelarea este o practică des întâlnită, și credeți-mă, din ce în ce mai puțini oameni consacrați unei vieți pioase o practică. Cel mai des o practicăm noi, oameni obișnuiți, cu probleme obișnuite.

Ca să rezum cumva cele scrise mai sus, ei bine, consider că atunci când aruncăm vina pe Dumnezeu pentru nenorocirile noastre procedăm neînțelept, și croim în noi înșine loc depresiei; când dăm vina pe alții ne transformăm în victime sigure, iar când vom da vina pe noi înșine ne vom autoflagela fără milă.

Explicația viabilă în cazul suferințelor noastre nu se rezumă la vinovați. Suferințele noastre sunt menite pentru o vreme pentru a edifica în noi ceea ce este mai de preț decât mult aur curat: caracterul.

Răspunsul nu este în identificarea vinovaților, ci în identificarea aportului situației sau suferinței respective la clădirea caracterului nostru.

De cele mai multe ori suferința este o binecuvântare bine deghizată.

 

 

 

Masaj
Colțul Terapeutului

3 semnale ale organismului tău care confirmă nevoia urgentă de masaj

O ședință de masaj presupune aplicarea unui anumit tip de presiune pe musculatură cu scopul de a reduce tensiune acumulată în mușchi de-a lungul timpului. Masajul nu este dor o formă de relaxare ci și o formă importantă de terapie prin intermediul căreia musculatura este reabilitată și se induce o stare generală de bine.

Masajul ca formă de terapie este recomandat oricui, indiferent de vârstă și stil de viață.

Nu este nevoie de nici o scuză pentru a beneficia de un masaj de relaxare de exemplu, dar iată în rândurile de mai jos câteva semnale extrem de importante prin care îți poți da seama că organismului tău ”urlă” literalmente după un masaj!

 

  • Dureri recurente ale zonei cervicale, ale spatelui și încheieturilor

 

Te supără senzația de încordare la nivel cervical, în zona umerilor, a spatelui și ai dureri recurente ale încheieturilor? Îți recomand cu încredere o ședință de masaj susținută de un profesionist.

Durerea reprezintă o formă de a trage un semnal de alarmă pe care organismul nostru îl folosește ori de câte ori, ceva nu este în regulă cu noi. Și pe măsură ce devenim mai ocupați, mai activi, și mai implicați în tot ceea ce facem, cu atât mai mult tindem să ignorăm semnalele de alarmă ale organismului nostru. Și pe măsură ce alegem să ignorăm semnalele organismului nostru, în aceeași măsură starea de disconfort și durerea se vor accentua odată cu trecerea timpului.

Sfatul specialistului?

Ia măsuri încă din primele momente ale apariției durerilor!

 

  •  Dureri de cap persistente

 

Durerile de cap nu sunt generate doar de stres, ele se accentuează și datorită stărilor de încordare generale de la nivelul musculaturii cervicale, umerilor și spatelui. Masajul practicat cu regularitate, îndepărtează stresul, eliberează tensiunile generate de durerile de cap, și de migrenele de orice fel.

Sfatul specialistului?

Data viitoare când te plesnește o cruntă durere de cap, nu te repezi ca de obicei la borcanul cu pastile, ci apelează la un specialist în ale masajului.

 

  • Insomnia

 

Nu ai reușit să închizi un ochi azi-noapte din pricina stresului de la serviciu, a gândurilor chinuitoare cu privire la cheltuielile din luna trecută, și astăzi te simți de-a dreptul epuizat? Dacă asta ți se întâmplă frecvent, este cazul să apelezi la masaj cu regularitate.

Unul dintre cele mai importante efecte ale masajului este somnul profund. Somnul este foarte important pentru sănătatea generală a organismului, deoarece în timpul somnului organismul se regenerează.

Sfatul specialistului?

Oferindu-ți relaxarea de care ai nevoie un masaj îți va îmbunătăți obiceiurile legate de somn.

Astfel că, fie că este vorba de dureri musculare, de dureri de cap, insomnie sau alte semnale ale organismului tău că ceva nu este în regulă, fă-ți o programare la masaj.

În Brașov îți recomand cu încredere AMARYL Wellnes and SPA, localizat în centrul vechi.

Te vei reîntoarce cu siguranță!

 

Detoxifiere
Colțul Terapeutului

5 beneficii majore ale unei cure de detoxifiere

Detoxifierea reprezintă o fomă de terapie alternativă a cărei ţintă este eliminarea toxinelor din organsim. Această terapie poate lua diferite forme. Fie că este vorba de post, sau de urmarea unei anumite diete, sau evitarea unei anumite tipologii de grupe de mâncăruri, aceasta are în vedere şi curăţarea colonului. În mod general, terapia prin detoxifiere, este menită să stabilizeze starea de bine şi de sănătate a organismului.

Iată în rândurile de mai jos cinci beneficii majore ale unei cure de detoxifiere.

1. Rezistenţă mărită la factori de stres

Alimentaţia nesănătoasă afectează abilitatea organismului de a face faţă oboselii suprarenalelor. O cură de detoxifiere va reduce nivelul toxinelor în organism şi va elimina presiunea existentă la nivelul glandelor suprarenale.

Nutrienţii folosiţi în curele de detoxifiere, ce provin din sucuri de fructe în principal, sporesc abilitatea organismului de a se vindeca. Orice băutură cu caracter detoxifiant oferă un suport extraordinar suprarenalelor, permiţînd organismului să facă faţă stresului de fiecare zi, în cea mai sănătoasă manieră cu putinţă.

2. Energizează organismul

Mulţumită zaharurilor de provenienţă naturală provenită din smoothie-uri şi sucuri de fructe organismul se va simţi mai proaspăt şi mai activ atât în timpul, cât şi după încetarea curei de detoxifiere.

Toxinele provoacă sedimente pe pereţii intestinelor şi  sistemului digestiv împiedicând absorbţia nutrienţilor şi a substanţelor atât de necesare organsimului. Odată cu detoxifierea organismului sedimentele din interiorul sistemului digestiv sunt îndepărtate, oferind corpului un surplus de energie. Rezultatul este extraordinar: te simţi mai bine, mai energic şi mult mai uşor pe o perioadă îndelungată de timp.

3. Menţine organismul sănătos

Dacă nu vom renunţa la alimente procesate şi la mâncarea nesănătoasă promovată în restaurantele de tip fast-food organele interne vor depune eforturi considerabile să  digere mâncarea consumată. Aceasta înseamnă că ficatul, rinichiul şi colonul resimt efectele unei diete sărace în nutrienţi.

Cura de detoxifiere are efecte purgative, această formă de terapie oferind colonului, ficatului şi rinichilor o energizare ce previne deteriorarea organelor. Detoxifierea nu doar elimină toxinele din organism ci elimină şi rezidurile în exces odată cu  purificarea fluxul sangvin.

4. Îmbunătăţeşte procesul de ajustare a greutăţii

Potenţialul de a pierde în greutate  în urma unei cure de detoxifiere creşte substanţial. Se pot pierde până la trei kilograme în urma unei cure de trei – patru zile. Desigur, pierderea în greutate este doar un rezultat temporar, dar din moment ce alegi să cultivi un stil de viaţă sănătos, şi continui să monitorizezi zilnic ceea ce consumi, poţi obţine rezultate extraordinare pe termen lung în urma unei astfel de terapii.

5. Întăreşte imunitatea

Când trupul şi mintea sunt sănătoase şi în armonie deplină, sistemul imunitar devine cu atât mai rezistent. Băuturile menite să ajute în procesul de detoxifiere oferă organismului nutrienţi care întăresc imunitatea.  De exemplu anumite plante detoxifiante oferă un aport considerabil de vitamina C şi elemente nutritive care drenează sistemul limfatic. Combinînd terapia prin detoxifiere cu o rutină de exerciţii fizice obţinem rezultate notabile în materie de drenaj limfatic odată cu întărirea imunităţii. Toate acestea te pot face mult mai rezistent în faţa virozelor şi a infecţiilor de orice tip.

Convingerea că avem nevoie de sănătate şi că trebuie să contribuim activ la menţinerea ei, este una dintre cele mai de seamă. De aceea vă propun ca în weekend-ul acesta să trecem împreună la o cură de detoxifiere cu smoothie-uri preparate la blender, obţinute din fructe de sezon cum sunt strugurii, perele, merele, prunele, şi orice alte fructe care vouă vă plac foarte mult, la care puteţi asocia de asemenea ceaiuri detoxifiante.

Haideţi să alegem să trăim mai sănătos şi mai înţelept!

 

a ierta
Colțul Terapeutului

Decizia de a ierta în relația de cuplu

A ierta este întotdeauna dificil. Este dificil deoarece implică o muncă sufletească intensă. Și nu numai din cauza aceasta, ci și pentru că nu ne este la îndemână să iertăm. A ierta nu este deloc simplu.

Oricât de mult ne-am repeta în gând proverbul cu ”răzbunarea este arma prostului”, constatăm cu îngrijorare că ni se potrivește ca o mânușă rolul micului răzbunător.

Întrebarea este: cum să te răzbuni pe ceea ce iubești?

Alteori ne încăpățânăm și nu iertăm pentru că nu vrem să fim răniți în aceeași manieră încă o dată.

Problema este însă că încăpățânându-ne în a nu ierta în relația de cuplu, acumulăm tensiuni care nu își găsesc rostul. În relația de cuplu, să ierți este un exercițiu al dragostei. Ierți pentru că iubești. Și continui să iubești pentru că ai iertat.

Ce presupune însă iertarea?

A ierta are de-a face cu confruntarea situației care te nemulțumește în relația de cuplu. A ierta nu înseamnă să treci peste. Nu înseamnă să treci cu vederea fără a discuta despre chestiunea în cauză. A ierta presupune luarea unei decizii. Decizia de a ierta. De a nu-ți mai reaminti. De a nu mai evoca evenimentul. De a nu mai răscoli amintiri dureroase.

Dacă treci pur și simplu peste, vei constata într-un răstimp extrem de scurt de timp că nu ești vindecat de rana pe care ți-a provocat-o o anumită atitudine sau situație creată.

Pentru că ori de câte ori ești afectat de o situație dată în relația de cuplu, trebuie să verbalizezi nemulțumirea cu pricina.

Problema este însă că nu reușim să ne detașăm de contextul în care am fost răniți, și de sentimentele de frustrare care ne răscolesc și începem să acuzăm. În loc să verbalizăm ne acuzăm partenerul.

Diferența constă în semnalarea problemei, nu în acuzarea celui ce a creat-o. Principiul este să acuzi problema, nu persoana. În momentul în care ai acuzat persoana, conflictul escaladează dacă partenerul intră în defensivă.

Deși se spune că certurile sunt benefice deoarece ele contribuie la detensionarea conflictului, personal consider că certurile crează contextul pentru nașterea altor resentimente mai profunde. Pentru că nu te poți certa rațional. Poți doar discuta rațional.

Nu poți stinge un foc alimentându-l cu combustibil. Poți doar să îl ațâți mai tare!

Sfatul meu este să alegeți calea dificilă dar benefică a iertării în relația de cuplu. Pentru că în relația de cuplu trebuie să faci din a ierta o artă și un stil de viață.

Puteți să îmi spuneți într-un comentariu ce vă determină pe voi să vă iertați partenerul sau partenera de viață, și dacă vi se pare dificil să iertați.

 

 

 

 

Colțul Terapeutului

Senzația de ”deja-vu”

Ce reprezintă senzația de ”deja-vu” ? Este acel sentiment intens potrivit căruia ai trăit o anumită experiență  prezentă, undeva în trecutul îndepărtat, fără să îți dai seama când, unde și în ce context ai avut-o. Franțuzescul ”deja-vu” se traduce cu deja văzut și este introdus de Emile Boirac, un filozof și parapsiholog francez.

Este dificil de studiat, întrucât senzația de ”deja-vu” nu poate fi reprodusă în creierele oamenilor într-un laborator.

De asemenea, senzația de ”deja-vu” nu apare la vârste fragede, ci începe să apară în jurul vârstei de opt-nouă ani. Este  mai frecventă în jurul vârstei adolescenței până la douăzeci de ani, după care începe să se rărească în intensitate, motiv pentru care s-a dedus că are de-a face cu dezvoltarea creierului uman.

În procent de aproximativ șaizeci la sută, spun statisticile, fenomenul de ”deja-vu” apare recurent în rândul populației cu venituri medii spre mari, în rândul celor care tind să călătorească mai mult și al celor care au un nivel mai înalt de educație.

Mai multe teorii încearcă să explice acest fenomen. Unii cercetători susțin că o emisferă a creierului înregistrează informațiile puțin mai devreme decat cealaltă , de unde senzația că ai mai trăit experiența respectivă. Neuropsihologii susțin că deja-vu-ul este produs de un scurt-circuit, în cazul pacienților ce au leziuni pe creier sau că anunță o criză în cazul bolnavilor de epilepsie.

Freud a popularizat ideea potrivit căreia experiența de ”deja-vu” este rezultatul unei amintiri reprimate a unui eveniment neplăcut, teorie cunoscută sub numele de paramnezie folosită frecvent de specialiști pentru a explica fenomenul în ultima parte a secolului douăzeci.

Datorită asocierii fenomenului de ”deja-vu” cu experiențele vieților trecute și cu răpiri extraterestre, mulți oameni de știință l-au ignorat. Din acest motiv, fenomenul a repurtat pentru o bună perioadă de timp emblema de stigmat în lumea științei.

În ultimul secol însă, datorită plasării fenomenului în studiul memoriei s-a dedus că astfel se va înțelege mai mult despre felul în care amintirile sunt stocate, se formează și sunt accesate. Dacă într-adevăr fenomenul are legătură cu eveniumente dureroase ale căror amintiri sunt reprimte, o altă explicație ar putea fi capacitatea creierului de a căuta rezolvări ale acestor probleme în timpul visului sau în starea de reverie. Această teorie este susținută tot mai mult de psihologi americani care afirmă că spiritul uman ar avea capacitatea de a călători în viitor sau, cel puțin, are capacitatea de premoniție sau de anticipare. Dacă acest fapt ar putea fi demonstrat, am putea descoperi uimitoarea putere încă neexplorată a creierului uman.

Cert este că deja-vu-ul este un fenomen sporadic și care nu pote fi accesat atunci când dorim, asemănător memoriei involuntare. Acest fapt îl face mai greu de observat și de cercetat.

Una dintre cele mai plauzibile teorii este teoria percepției divizate care afirmă că multe informații vizuale sau auditive le înregistrăm inconștinent cu mult timp înainte de a le conștientiza (zgomote de fond, imagini, replici ș.a.m.d.), puterea creierului de a procesa conștient informații fiind limitată. Așa se eplică faptul că un loc ni se pare familiar, deși n-am mai fost acolo niciodată sau că am mai auzit anumite replici pe care creierul le procesează în prezent.

Ai avut și tu astfel de experiențe de deja-vu? Ai putea să descrii în câteva cuvinte ce ai simțit și care consideri că este cea mai plauzibilă explicație a lor?